Profile Picture

About «Precum in cer, asa si pe pamant» - Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca. CRISTINA NICHITUS RONCEA. Editura Compania. 2011


Am ajuns prima oara la manastirea Petru Voda in seara de Craciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregateau sa mearga cu colindul. Iata-ma umbland, impreuna cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie in chilie. “Leru-i, Doamne, Ler / au pornit cu plugusorul / îngerii prin cer”. Intrasem, pe nesimtite, in calatoria din poveste. La casuta cu cei mai multi pelerini, in noapte, usa s-a deschis si din chilie a iesit chiar Mos Craciun, asa cum il stiam dintotdeauna: un patriarh inalt, cu barba alba, un zambet care-ti incalzeste inima si o privire care stie intreaga-ti viata, daca ai fost sau nu cuminte. Intrasem in Rai. Am simtit ca aceasta intalnire cu Parintele avea sa imi schimbe viata.

Părintele Justin Pârvu a trecut la Domnul şi Mântuitorul nostru

June 17th, 2013

Parintele Justin Parvu, Manastirea Petru Voda

Inmormantarea Parintelui Justin Parvu, Sfantul lui Dumnezeu de la Petru Voda. 20 iunie 2013

De ziua Parintelui Justin Parvu, la Manastirea Petru Voda – Fotografii

PDF Download PDF

Expozitia PRECUM IN CER de la Craiova, cu fotografii realizate de Cristina Nichitus Roncea, se prelungeste 2 saptamani, pana la data de 12 ianuarie 2013

December 31st, 2012

Expozitia de fotografie PRECUM IN CER de la Craiova, cu fotografii realizate de Cristina Nichitus Roncea, vernisata la data de 28 noiembrie 2012, la Biblioteca Judeţeana DOLJ, “Alexandru si Aristia Aman” se prelungeste pana pe 12 ianuarie 2013.

Vezi si:

INVITATIE: Veniti miercuri, 28 noiembrie, la vernisajul Expozitiei de fotografie PRECUM IN CER a Cristinei Nichitus Roncea, la Biblioteca Judeteana Dolj Alexandru si Aristia Aman din Craiova, str Kogalniceanu nr 9, orele 13.30

Cuvantul Libertatii: PRECUM IN CER, o fotografie a rabdarii

Viata in manastirile ortodoxe din Romania

PDF Download PDF

Iisus se naste. Slaviti-L! Dumitru Staniloae despre Icoana Nasterii Domnului

December 24th, 2012

În această icoană, întregul mesaj din  Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria  este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a  Bisericii. Detaliile din icoană se structurează în trei registre:

I. Partea superioară - aspectul teofanic şi profetic

Stânga Centru Dreapta
◦îngeri slăvind pe Dumnezeu ◦raza (steaua)◦muntele (stâncile) ◦înger vestind Naşterea Domnului păstorilor aflaţi pe câmp
II. Partea centrală - aspectul tainic
Stânga Centru Dreapta
◦magii aducând daruri ◦Pruncul Hristos◦Maica Domnului◦peştera (ieslea)◦boul şi asinul ◦păstorii
III. Partea inferioară – aspectul omenesc
Stânga Centru Dreapta
◦Dreptul Iosif şezând îngândurat pe o piatră ◦diavolul deghizat într-un păstor (Thyrros) ◦moaşele Salomeea şi Zelemi îngrijind Pruncul
Persoane, sensuri şi simboluri ziditoare în icoana Naşterii Domnului
I. 1. Raza – arătare a Sfintei Treimi
Raza unică ce coboară din semicercul aflat în partea superioară a icoanei semnifică Firea cea Una a lui Dumnezeu, dar care ieşind din stea se împarte în trei pentru a desemna participarea Celor Trei Persoane la iconomia mântuirii. Reprezentarea iconografică a stelei sugerează faptul că aceasta este mai presus de un simplu fenomen cosmic, ea fiind trimisă de către Dumnezeu să vestească magilor Naşterea cea mai presus de fire a unui Împărat Ceresc şi totodată să-i călăuzească spre locul unde s-a petrecut minunea.
I. 2. Muntele auster sugerează o lume neprimitoare, ostilă, lumea de după căderea în  păcat a protopărinţilor Adam şi Eva și a tuturor urmaşilor lor.
Stâncile ascuţite, ilustrate asemenea unor trepte, par a se uni cu cerul, indicând astfel, atât mişcarea de pogorâre a lui Dumnezeu la om, cât şi urcarea omului la Dumnezeu, ambele, posibile odată cu momentul Întrupării Celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi. Întreg pământul pare a tresălta de bucurie.
„Întreg a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că pogorârea lui Dumnezeu n-a fost cu mutare din loc, precum nici nașterea  din Fecioară primitoare de Dumnezeu…” (Acatistul Buneivestiri, Icos 8 )
„Cerul şi pământul astăzi s-au împreunat; născându-se Hristos, astăzi Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la cer s-a suit.” (Vecernia Praznicului, Litie, glas 1)
„Toată firea îngerească s-a minunat  de lucrul cel mare al Întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca  Dumnezeu, L-a văzut om apropiat tuturor…” (Acatistul Buneivestiri, Condac 9)
I. 3. Îngerii sunt reprezentaţi în dubla lor lucrare: doxologia şi vestirea.
Unii (în general grupul din partea stângă) se îndreaptă către Izvorul de Lumină aducând laudă neîncetată lui Dumnezeu.
Îngerul din dreapta se apleacă spre păstori, vestindu-le acestora Naşterea Împăratului lui Israel. Prezenţa îngerilor mărturiseşte despre dumnezeirea Pruncului.
II. 1. Pruncul Hristos este reprezentat fie dormind, fie treaz, privind către Maica Sa. Scutecele  în care este înfăşat au forma unor fâşii înguste asemenea giulgiurilor  de înmormântare, braţele Sale se încrucişează pe piept în chipul Crucii, iar ieslea în care este aşezat Pruncul are aspectul unui altar – mormânt.
Toate acestea prefigurează Moartea şi Pogorârea lui Hristos la iad. Dar „Lumina străluceşte în întuneric, iar întunericul n-a biruit-o.” (Ioan 1, 5) Pentru că Hristos va învia din morți ca un Dumnezeu atotputernic.
II. 2. Maica Domnului este înfăţişată stând lângă Prunc, în faţa ieslei, pe jumătate rezemată pe  un pat de felul celor purtate de evrei în călătoriile lor. El are  culoarea roşie, fiind ilustrat asemenea unui pat împărătesc, pentru a  sugera astfel cinstea ce i se cuvine Maicii lui Dumnezeu.
Prin această poziție a Maicii Domnului este afirmat iconografic adevărul Naşterii suprafireşti (din Fecioară, fără dureri) a Mântuitorului Hristos, fapt care subliniază, de asemenea, dumnezeirea Pruncului.
Cele trei stele aşezate pe cap şi umeri  simbolizează fecioria Maicii Domnului dinaintea, din timpul şi de după Naşterea lui Hristos (pururea-fecioria).
Expresia chipului ei este una meditativă având privirea îngândurată – atitudine gravă ce anticipează suferinţele pe care le va îndura ca Maică a Celui ce avea să pătimească moarte pe  Cruce pentru mântuirea lumii. „Iar Maria păstra toate aceste cuvinte punându-le în inima sa.” (Luca 2, 19). Maica Domnului a fost cel mai înălţător dar pe care omenirea a fost vreodată în stare să-l aducă lui Dumnezeu.
„Ce vom aduce ţie, Hristoase? Că te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine, mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii  minunea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioară, Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi.” (Mineiul pe luna decembrie)
II. 3. Peştera (Ieslea)
Locul Naşterii Fiului lui Dumnezeu nu era un han, ci un loc cu iesle unde se ţineau animalele.
Evangheliile nu menţionează peştera,  însă reprezentarea iconografică îşi găseşte temeiuri în Tradiţie şi în  textele liturgice. Deschizătura întunecoasă a peşterii în mijlocul  stâncilor ascuţite închipuie cosmosul căzut, lumea copleşită de păcat  prin căderea omului, precum şi iadul, străfundurile întunericului, pe  care doar El, Soarele Dreptăţii, le risipeşte odată cu Naşterea Sa. Peştera şi ieslea sunt dovezi ale profundei smerenii a Mântuitorului Hristos.
II. 4. Boul şi asinul nu sunt, de asemenea, pomeniţi în Evanghelie, prezenţa lor alături de  Prunc (inspirată din evanghelia apocrifă a lui Matei, cap. XIV)  sugerează, în acelaşi timp, împlinirea unei proorocii a profetului  Isaia: „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea Domnului său, dar Israel nu mă cunoaşte, poporul meu nu mă pricepe.” (Isaia 1, 3)
Prezenţa animalelor trimite, de  asemenea, şi către simbolismul viţelului de sacrificiu şi al asinului  Împăratului Care intră în Ierusalim. În unele icoane ruseşti apare un  cal în locul obişnuitului măgar, necunoscut în Rusia.
II. 5. Păstorii sunt înfăţişaţi ascultând mesajul îngerilor. Adesea, unul dintre ei  cântă din fluier adăugând, astfel, arta omenească a cântării la corul  îngerilor.
Ei primesc cei dintâi vestea minunatei  Naşteri în mijlocul activităţilor zilnice, fiind, paradoxal, prin  simplitatea lor, mai apropiaţi de lumea cerească.
Păstorii reprezintă primii fii ai lui  Israel (poporul ales de Dumnezeu), care I se închină Pruncului, ei  simbolizând începutul Bisericii evreilor, iar magii începutul Bisericii  neamurilor.
II. 6. Magii sunt reprezentaţi fie pe cai, în drum spre locul Naşterii indicat de  stea, fie aducând Pruncului întreitul dar – aur, tămâie şi smirnă -, preînchipuindu-le pe femeile purtătoare de mir, venite la mormânt în  dimineaţa de Paşti:
◦ aur – ca pentru Împăratul veacurilor;
◦ tămâie – ca celui ce este Dumnezeu al Universului;
◦ smirnă – ca unuia ce a murit.
„Prin darul mirului, ei închipuie  starea Ta muritoare, prin aur măreţia Ta împărătească, iar prin tămâie,  dumnezeirea Ta întreagă.” (Utrenia Nașterii Domnului, cântarea a V-a, glas VI)
Magii sunt înfăţişaţi sub chipul a trei  oameni având vârste diferite, acest fapt dovedind că Revelaţia este dată oamenilor indiferent de vârsta lor fizică, dar pe măsura nivelului lor  duhovnicesc şi a puterii lor de cuprindere a tainelor dumnezeieşti.  Magii reprezintă neamurile păgâne aflate înafara poporului ales. Deşi  sunt oameni învăţaţi, ei au, totuşi, de străbătut o cale mai lungă spre  cunoaşterea Dumnezeului celui Adevărat. Prezenţa lor dovedeşte faptul că Biserica primeşte şi sfinţeşte ştiinţa omenească în măsura în care  aceasta conduce către adevărul de credinţă, către cunoaşterea lui  Dumnezeu.
III. 1. Dreptul Iosif apare într-un colţ (stânga sau dreapta, în josul icoanei), aşezat deoparte de Preasfânta Fecioară Maria, detaliu iconografic menit să evidenţieze  adevărul scripturistic şi învăţătura Bisericii potrivit căreia Hristos  S-a născut din Fecioară, Iosif nefiind tatăl Pruncului.
Înfăţişarea sa trebuie să sugereze un om înaintat în vârstă (Tradiţia spune că avea 84 de ani). Este reprezentat cu aureolă, aflându-se între drepţii lui Dumnezeu (Matei 1, 19).
Dreptul Iosif are o expresie meditativă, îngrijorată, o stare de tulburare pricinuită de Naşterea feciorelnică a lui Iisus. Iosif închipuie pe tot omul slab în credinţă, a cărui  raţiune nu poate depăşi hotarele realităţilor văzute, de aici şi  dificultatea de a accepta realitatea suprafirească a tainelor În  persoana lui Iosif, icoana dezvăluie nu numai drama sa personală, cât  drama întregii omeniri care a privit taina, nu prin ochii credinţei, ci  ai raţiunii limitate.
„Vifor de gânduri necuviincioase având întru sine înțeleptul Iosif s-a tulburat [...], dar cunoscând că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt a zis: Aliluia.” (Acatistul Buneivestiri, Condac 4)
Este înfăţişat ascultând de o figură care reprezintă vocea raţiunii neluminate.
III. 2. Bătrânul ciudat, înveşmântat într-o piele de animal, stând aplecat de spate dinaintea lui Iosif, îl  reprezintă pe amăgitorul Satan, deghizat în chipul unui păstor, care îl  hărţuieşte pe Iosif, logodnicul Fecioarei, cu întrebări perfide.
Scena este inspirată de Evanghelia  apocrifă a lui Iacov unde se spune că cel viclean rosteşte prin  intermediul ciobanului Thyrros: „Aşa cum acest toiag [el este îndoit sau rupt, simbol al sceptrului zdrobit al fostei sale puteri] nu va mai putea să dea vlăstare, tot aşa un bătrân ca tine nu mai poate zămisli prunc şi o fecioară nu poate să nască” [dar toiagul a înflorit îndată].lui Dumnezeu.
III. 4. Scena îmbăierii Pruncului are la bază pasaje din evangheliile apocrife ale lui Iacov şi Matei  (acestea vorbesc despre prezenţa a două femei (Salomeea şi Zelemi)  chemate de Iosif pentru a o asista la naştere pe Sfânta Fecioară).
Scena îmbăierii Pruncului a stârnit  numeroase controverse şi discuţii iscate de justeţea reprezentării ei  din următoarele motive:
- relatarea îmbăierii nu aparţine evangheliilor canonice;
- Pruncul era cu totul curat şi nu avea nevoie de spălare;
- Maica Domnului a născut în mod suprafiresc, fără dureri, prezenţa moaşelor fiind de prisos.
Argumentele susţinute în favoarea reprezentării scenei îmbăierii au fost următoarele:
- faptul că scena nu este menţionată în  Evangheliile canonice nu e un motiv pentru a o exclude (nici Intrarea în Biserică a Maicii Domnului nu este menţionată în Noul Testament, dar nu a stârnit respingerea ei în Biserică). Hristos, prin obiceiul  îmbăierii, a acceptat de bunăvoie să se supună unui obicei omenesc, aşa  cum mai târziu a binevoit să se supună practicii circumciziunii (tăierea împrejur) şi botezului (de care El nu avea nevoie);
- niciunul din Sinoadele Ecumenice nu s-a opus cu privire la această scenă;
- în perioada iconoclastă, când au fost puse în discuţie atâtea scene iconografice, scena îmbăierii nu a reprezentat o problemă;
- nici după iconoclasm, când pictura a  devenit un mijloc de exprimare a dogmelor, nu au existat, de asemenea,  obiecţii cu privire la reprezentarea acestei scene.
Scena scăldatului sugerează faptul că Dumnezeu cel Preaînalt se supune obiceiurilor şi deprinderilor omeneşti, aceasta fiind şi o mărturie a Întrupării reale a Domnului, Care a  devenit „întocmai cu oamenii de bună voie” (Utrenia  praznicului, Canonul Sfântului Ioan Damaschin, cântarea a IV-a). Scena o prefigurează pe cea a Botezului în apele Iordanului.
In icoană, toată creaţia se bucură la  Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos: cerul (o stea şi îngerii),  pământul (munţii, plantele şi animalele) şi în special omenirea  reprezentată cel mai desăvârşit în persoana noii Eve, Preacurata  Fecioară Maria, Maica Domnului nostru.
Părintele Dumitru Stăniloae, O teologie a icoanei, Editura Anastasia, București, 2005
Icoana pe sticlă “Naşterea Domnului Iisus Hristos” a fost realizată de artistul popular din Săpânţa, Ioana Luţai. Mai multe lucrări găsiţi pe site-ul Icoane pe sticla-Sapanta.Ro
PDF Download PDF

Radu Beligan despre albumul de fotografie PRECUM IN CER de Cristina Nichitus Roncea. La multi ani, Maestre!

December 14th, 2012

“Sunt oameni al caror scop pe pământ este să ne atragă atenţia asupra lucrurilor frumoase pe lângă care trecem, din neatenţie, din nepăsare, din grabă.
Sunt oameni cărora Dumnezeu le-a dat un har şi o misiune: să împartă din harul lor tuturor, urmând pilda Mântuitorului.
Sunt oameni vrednici si aleşi, care ne ajută să fim cu un pas mai aproape de misterul creaţiei, de frumos, de perfecţiune, de bine.
Cristina Nichituş Roncea este una dintre aceste fiinţe alese care îmbunătăţesc, în fiecare zi, lumea în care trăim.”

Radu Beligan

…care a implinit, azi, 94 de ani. La Multi Ani, Maestre!

Vezi si:

Radu Beligan la 93 de ani: Secretul longevitatii mele este Iubirea

“Egoistul”. Radu Beligan, pe scena Nationalului, la aniversarea a 92 de ani

“M-am nascut o data cu Romania Mare!” – Sa ne traiti intru multi ani, Domnule Radu Beligan!

 

PDF Download PDF

Cuvantul Libertatii: PRECUM IN CER, o fotografie a rabdarii

December 2nd, 2012

„Precum în cer”, o fotografie a răbdării

Un apus de soare mângâietor, un moment tainic de rugăciune sau chipul unei măicuţe care se odihneşte în liniştea pădurii. Sunt doar câteva dintre instantaneele pe care sensibilul şi talentatul artist fotograf Cristina Nichituş Roncea le-a adus la Craiova. Expoziţia „Precum în cer” este găzduită de Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” şi va rămâne deschisă în toată perioada sărbătorilor de iarnă, artistul îndrăznind să spere, ce-i drept cu sfiala care îl caracterizează, că imaginile sale vor aduce un strop de linişte.

Micuţă, delicată, nedezlipită de aparatul de fotografiat pe care-l poartă permanent la şold, Cristina Nichituş Roncea se simte cel mai bine în mijlocul fotografiilor sale. Mari, luminoase şi dominate de chipuri calde, tablourile au, într-adevăr, puterea să te atragă şi să te liniştească. După cum mărturiseşte, nici una dintre imagini nu a fost regizată dinainte, acesta fiind poate unul dintre ingredientele-minune care le face atât de vii.

De altfel, întreaga expoziţie, intitulată sugestiv „Precum în cer”, are în centru lumea maicilor si călugărilor, instantaneele fiind surprinse îndeosebi în mănăstirile din Moldova. Deşi ai fi tentat să crezi că artistul s-a orientat spre această lume, provocat fiind de potenţialul fotografic pe care-l deţine, în cazul Cristinei Nichituş Roncea lucrurile au stat invers, s-au întâmplat firesc, ca şi cum acest mediu al liniştei ar fi aşteptat-o pe ea. Timiditatea sa rezonează cu sfiala pe care o poţi citi în chipurile monahilor. „Nu am ajuns la mănăstire în ideea de a începe un „proiect fotografic”. Într-acolo m-au dus paşii. Fotografiile au apărut din dorinţa de a imortaliza lucrurile minunate care se întâmplau în jurul meu, pentru memoria mea, în primul rand”.

Cristina Nichituş Roncea e artistul deplin mulţumit numai atunci când arta sa vorbeşte cu sinceritate dincolo de hârtia fotografică.
„În fotografie, încerc să descopăr omul aşa cum este cu adevărat, nu cum vrea el să pară. În momentul în care îi spui cuiva că vrei să-i faci o fotografie, dispare exact naturaleţea, starea pe care îmi doresc eu să o surprind.”

Dintr-un respect deosebit pe care-l poartă publicului său, Cristina Nichituş Roncea vorbeşte deschis despre acel „ceva” care face ca fotografiile sale să fie atât de plăcute ochiului. „Uneori apar situaţii care te iau şi pe tine prin surprindere. Trebuie doar să fii acolo şi să declanşezi. Alteori, stai cu aparatul în mână şi aştepţi să apară subiectul potrivit cadrului pe care ţi-l doreşti. Recunosc că am foarte multă răbdare şi cred că asta se simte în fotografiile mele”.

Text şi foto: Cuvantul Libertatii

29 noiembrie 2012

Multumiri tuturor celor care au participat la mediatizarea vernisajului si expozitiei PRECUM IN CER la Craiova: Cuvantul Libertatii, Digi24GTV, Gazeta de Sud, Oltenasul.Ro, Stiri Ortodoxe.Org, Bad Politics.

PDF Download PDF

INVITATIE: Veniti miercuri, 28 noiembrie, la vernisajul Expozitiei de fotografie PRECUM IN CER a Cristinei Nichitus Roncea, la Biblioteca Judeteana Dolj Alexandru si Aristia Aman din Craiova, str Kogalniceanu nr 9, orele 13.30.

November 27th, 2012

Biblioteca Judeteană Dolj “Alexandru şi Aristia Aman” vă invită miercuri, 28 noiembrie, ora 13.30, la vernisajul Expoziţiei de fotografie “Precum în cer” a Cristinei Nichituş Roncea. Prezintă: Prof. Constantin Barbu şi Prof. Gheorghe Buzatu. Amfitrion: Dr. Lucian Dindirică. Fotografiile introduc privitorul cu delicateţe în interiorul vieţii mănăstireşti şi a lumii ortodoxe româneşti.

Expoziţia va putea fi vizionată în perioada 28 noiembrie – 28 decembrie 2012 la Biblioteca Judeteană Dolj “Alexandru şi Aristia Aman“, strada Mihail Kogălniceanu, numărul 9, Craiova.

Vă asteptăm!

Cuvântul Libertăţii: „Precum în cer”, un dar frumos în apropierea sărbătorilor

Cine nu o cunoaşte pe Cristina Nichituş Roncea, dar ajunge să-i admire numai o singură dată instantaneele sale, pline de lumină şi culoare, realizează că, dincolo de arta expusă pe simeze, îi vorbeşte un artist cu o sensibilitate aparte. Craiovenii au şi ei ocazia să descopere farmecul artei sale fotografie chiar astăzi, 28 noiembrie 2012, la Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, unde are loc vernisajul expoziţiei „Precum în cer”, care până acum s-a bucurat de succes la Bucureşti şi Iaşi.

Artistul Cristina Nichituş Roncea mizează pe delicateţea care se ascunde în lucrurile simple din lumea bisericească şi va fi prezentă la Craiova pentru a-şi prezenta, pe viu, fotografiile, vernisajul fiind programat să înceapă la ora 13.30: «Am ajuns prima oară la Mânăstirea „Petru Vodă” în seara de Crăciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregăteau să meargă cu colindul. Iată-mă umblând, împreună cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie în chilie. “Leru-i, Doamne, Ler/au pornit cu pluguşorul/îngerii prin cer”. Intrasem, pe nesimţite, în călătoria din poveste. La căsuţa cu cei mai mulţi pelerini, în noapte, uşa s-a deschis şi din chilie a ieşit chiar Moş Crăciun, aşa cum îl ştiam dintotdeauna: un patriarh înalt, cu barba albă, un zâmbet ce-ţi încălzeşte inima şi o privire ce-ţi ştie întreaga viaţă. Intrasem în Rai. Am simţit ca această întâlnire cu Părintele avea să îmi schimbe viaţa. Îmi doresc ca această expoziţie să aducă un smerit omagiu marelui mărturisitor al ortodoxiei române, Justin Pârvu, ctitorul mânăstirii „Petru Vodă”, la 20 de ani de când s-a pus piatra de temelie a sfântului lăcaş închinat martirilor din temniţele comuniste. Fără binecuvântarea, viziunea şi căldura sa părintească, aceste imagini nu ar fi existat», mărturiseşte artistul fotograf prima sa întâlnire cu trăirile cu care te provoacă lumea monahală.

Părintele Justin Pârvu: „E Patericul în picioare!”

Părintele Justin Pârvu, duhovnicul de la mânăstirea „Petru Vodă”, vorbeşte într-un mod foarte frumos despre albumul fotografic care stă la baza acestei expoziţii. “Când mă uit la Albumul acesta… e Patericul în picioare! Pentru că aici e şi viaţa ţăranului şi viaţa călugărului şi viaţa intelectualului şi tot acest ansamblu al unităţii noastre creştin-ortodoxe. Toate acestea parcă vorbesc de Patericul Românesc! Da! Şi, aşa cum vă spun – o revistă de maniera aceasta este un Îndreptar al creştinului ortodox. Şi pentru cel înţelept şi pentru cel mai puţin înţelept, este peste tot o imagine unde s-a nevoit neamul românesc. Acuma, sigur că aici, la noi, în aspectul acesta frumos în care trăim ne mai trebuie şi oleacă de viaţă, nu monahală dar măcar creştinească, măcar oleacă creştinească. Pentru că, dacă nu avem această viaţă duhovnicească, nu mai vine nimeni să te vadă ce faci, ce lucrezi, ce spui. Dar dacă vede oleacă de viaţă creştinească atunci îl poţi atrage pe om… De aceea şi noi – suntem o mână de români, o mână de oameni care trăim şi înţelegem – trebuie să ne punem apostolatul în apărarea vieţii noastre de familie, de biserică şi de neam. Aşa cum scrie aici: Precum în cer, aşa şi pe pământ! Revista aceasta cu toate fotografiile frumoase care sunt prezentate aici, nu este altceva decât Biserica Vie! Şi cu asta Dumnezeu să ne binecuvânteze!”.

Academician Florin Constantiniu:

“Cartea aceasta ne va fi de acum, asa cum spunea parintele Justin adineauri, ne va fi noua un indreptar si un indrumar in cunoasterea vietii manastiresti. Pentru ca in momentul de fata, cred ca marea problema a fiecarui crestin este felul in care noi ne racordam la viata care ne inconjoara.Cred ca dumneavoastra ati observat, a devenit un loc comun sa se vorbeasca despre secularizare dar nu este numai secularizarea veacului acestuia, e faptul ca impotriva Bisericii, impotriva crestinismului in general,se duce o adevarata ofensiva… In afara de aceasta, este ofensiva care se duce prin presa, prin televiziune, o viata care nu mai are nici un fel de norme morale, care sa o stapaneasca, sa o controleze, sa o impiedice sa alunece in pacat. Si as spune ca in momentul de fata este, eu nu ma sfiesc sa o spun, o ofensiva diavoleasca impotriva Bisericii. Or, pentru aceasta noi trebuie sa gasim arme cu care sa  luptam impotriva celor care vor sa ne distruga credinta. Si pentru a putea gasi  aceste arme as spune ca arsenalul nostru ramane invatatura lui Hristos, asa cum este ea pastrata in manastirile noastre ortodoxe pentru ca in manastirile noastre ortodoxe este aceasta traire profunda, de identificare cu invatatura divina care, intradevar, este o armura pe care o avem impotriva acestor ispite diavolesti. Dar noi, daca suntem crestini, avem acolo un drum – la biserica – fiindca numai acolo ne este Mantuirea noastra. Si albumul doamnei Nichitus Roncea este o invitatie ca fiecare dintre noi sa gaseasca ragazul, daca nu al unui pelerinaj, daca nu avem posibilitatea sa calcam pragul unei manastiri, sa ne inchinam la o icoana facatoare de minuni, sa sarutam o relicva de sfant, macar concentrati acolo, asa cum sunt calugarii atunci cand rostesc rugaciunea inimii, asa cum e stradania fiecaruia de a ajunge la lumina aceea taborica, cu aceasta carte alaturi sa gandim la ce este sacrificiul calugarului, la ce este rugaciunea calugarului si intotdeauna sa avem in minte exemplul calugarului.”

“Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, cu precădere în lumea monastică, înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean. Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect.

Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământşi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului pentru a ne înălţa într-o lume purificată.”

Despre Cristina Nichituş Roncea

Născută în 1973, Cristina Nichituş Roncea şi-a început devreme ucenicia în fotografie, învăţând primele noţiuni pe un aparat sovietic Smena6, developând apoi filmele alb-negru împreună cu fratele ei mai mare, în camera obscură improvizată acasă. Mai târziu, a urmat un curs de fotografie cu profesorul Ioan Matei Agapi, la Centrul Cultural Copou. A abandonat fotografia pentru o vreme, pentru a-şi realiza studiile de Ştiinţe Economice şi Drept la Universitatea “Al.I. Cuza” . În 2004 se decide să se întoarcă la prima pasiune şi să devină fotograf profesionist. Fotografiile ei au fost publicate mai întâi în presa locală, apoi în ziarele şi revistele naţionale (Ziua, Ziarul Financiar, Gândul, Business Magazin, Ce se întâmplă, doctore?, The One, revista Descoperă, Familia Ortodoxă, Apostolia). Din 2007, lucrează pentru agenţia naţională de ştiri Mediafax.

Precum în Cer, la Bucureşti

În perioada 15-30 ianuarie 2012 a avut loc la Muzeul Bucureştiului – Palatul Şuţu expoziţia de fotografie „Precum în Cer”, cu fotografii din albumul „Precum în cer, aşa şi pe pământ” – Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea. Simultan a fost lansată o expoziţie permanentizată la Librăria Sophia din Capitală, vernisată de regretatul profesor academician Florin Constantiniu. „De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mânăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De astă dată însă obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască”, spune academicianul Florin Constantiniu.

Precum în Cer, la Iaşi

Ieşenii s-au bucurat timp de o lună, la Muzeul Unirii, de expoziţia fotografică „Precum în cer, aşa şi pe pământ”, de Cristina Nichituş Roncea. Exponatele fac parte dintr-un album care reuneşte fotografii realizate în multe mânăstiri din ţara noastră. Vernisajul expoziției fotografice a avut loc la Muzeul Unirii din Iaşi pe 29 martie, odată cu lansarea volumului „Precum în cer, aşa şi pe pământ”. Manifestarea s-a desfăşurat în prezenţa Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, după deschiderea expoziţiei „Grigorescu – Artă sacră”, care cuprinde colecţia de icoane a pictorului Nicolae Grigorescu, aflate în patrimoniul Mânăstirii Agapia, informează Ziarul „Lumina”, Ediţia de Moldova.

Autor Laura Moţîrliche / Cuvântul Libertaţii

PDF Download PDF

Viata in manastirile ortodoxe din Romania. Life inside romanian orthodox monasteries

May 20th, 2012

Cristina Nichitus Roncea / «Precum in cer, asa si pe pamant» – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca. Editura Compania, Bucuresti, 2011

PDF Download PDF

Interviu FemeiaStie.ro – Mi-am dorit ca fotografiile mele sa fie privite cu sufletul

April 19th, 2012

Sa te uiti la fotografii e altceva decat sa vezi fotografii. “Oricine poate sa se uite la fotografii, insa a vedea o fotografie implica si capacitatea de a o citi” ne spune Bernlef. Cred cu tarie in cuvintele lui, iar a citi o fotografie este o arta.

Zilele acestea, zbuciumate de atata tensiune, am descoperit linistea in fotografii, care dupa parerea mea, lasa cel mai cald si linistitor sentiment.
Anul acesta a inceput cu decoruri triste, oameni care protesteaza, indura frigul si spera cu tarie ca pot avea un viitor mai frumos. La cativa metri departare, de locul unde acum cateva luni pancarte pline de revolta umpleau piata, o oaza de liniste si caldura te inalta, inghetand orice gand rau dand speranta sentimentului ca bunatatea exista.

Cristina Nichitus Roncea ne propune sa traim “Precum in cer”. O expozitie de fotografii ce te inalta si care te duc spre o lume in care cuvintele sunt de prisos.

Cu mare caldura sufleteasca am intervievat-o pe autoarea fotografiilor. Va invit sa lecturati un interviu in care Cristina ne destanuie povestea din spatele cortinei expozitiei “Precum in cer”.

FemeiaStie.ro: Cristina, iti multumesc ca ai acceptat acest interviu. Prima luna a acestui an a venit cu o tensiune si zgomot. In acesta atmosfera, cum ai avut curajul de a aduce publicului o astfel de expozitie?

Cristina Nichitus Roncea: Nu am gandit-o ca un antidot pentru atmosfera tensionata de la Universitate, dar m-am bucurat ca macar o parte dintre oamenii care au intrat in incinta Palatului Sutu, unde a avut loc expozitia “Precum in cer, asa si pe pamant”, au gasit acolo o oaza de liniste. Pentru mine, vizita la manastirea Petru Voda a fost o experienta inaltatoare, o ocazie fara precedent de a invata ca poti sa fii mai fericit prin simplitate, straduindu-te sa indepartezi influentele nefaste, sa te bucuri de frumusetea din jur, pe care o gasesti in natura, dar si in oameni. Credinta te invata sa fii bun si astfel ajungi sa fii fericit prin tine insuti, fara sa astepti neaparat ceva de la cei din jur. Dincolo de situatia politica, de agitatia din oras sau de problemele personale, oamenii pot afla la aceasta expozitie ca monahii din manastirile Romaniei se roaga pentru fiecare suflet de roman, ca exista oaze si fortarete ale credintei si ca Dumnezeu nu ne lasa. Avem tendinta sa uitam asta din cauza greutatilor care ne apasa, insa credinta chiar ne ajuta sa depasim situatiile dificile si mai ales ne invata sa-i ajutam si pe cei din jur, atunci cand putem. De aceea, cand am primit propunerea ca expozitia de la Muzeul Bucurestiului sa se mute, de Sfintele Pasti, la Muzeul Unirii din Iasi, in sanul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, de unde sunt eu, m-am bucurat ca si apropiatii mei se vor incanta vizual si sufleteste cu lumea mirifica surprinsa in aceste fotografii.

FemeiaStie.ro: Aceasta calatorie in lumea ortodoxiei din Romania a fost o provocare, o dorinta personala sau pur si simplu o idee?

Cristina Nichitus Roncea: A fost o minune, in primul rand. In sensul ca aceasta poarta mi-a fost deschisa de Parintele Iustin, intr-o seara de Craciun, cand eram la usa chiliei sfintiei sale alaturi de pelerini, maici si calugari, cantandu-i colinde. Este si prima fotografie facuta cu Parintele, cu care de altfel si deschid expozitia. E drept ca cineva m-a dus de mana pana acolo… Dar dupa aceea toate au venit de la sine. Am vrut sa descopar taramul tainic al manastirilor Romaniei si, mai ales, sa-i trimit prin fotografiile mele si pe altii sa se impartaseasca din “gura de rai” pe care o reprezinta orice sfant asezamant ortodox. Traim intr-o lume in care stresul ne inunda si tind sa ne domine viata, asa ca tanjeam dupa linistea si inaltarea spirituala care stiam ca se regasesc dincolo de zidurile unei manastiri, acolo unde sunt oameni care traiesc frumos. Fotografia este mare mea pasiune, la care m-am intors dupa peregrinari prin Drept si Finante. Prin expozitie pledez – ca si in cazul experientei mele personale – la aceasta intoarcere la radacini, la traditie. Si m-am straduit sa transmit prin lucrarile mele acea stare minunata pe care o poti avea cand esti alaturi de oameni care traiesc in stransa legatura cu Dumnezeu. Nicaieri nu se poate vedea mai bine ca omul sfinteste locul decat in gradinile Maicii Domnului care sunt manastirile Romaniei. Bunatatea si linistea sunt transmise de fiecare coltisor din manastire, de fiecare fir de iarba, de fiecare floricica, de fiecare privire a oamenilor de acolo care stiu sa ierte, care au o rabdare infinita si o generozitate care poate schimba lumea. Si mai ales multa iubire, pe care o simti si simti ca trebuie sa o intorci chiar si celor mai putin norocosi, a nefericitilor care au uitat comandamentele Mantuitorului, au uitat sa iubeasca.

FemeiaStie.ro: Recunosc ca aceasta expozitie a trezit in mine un sentiment de nostalgie si o emotie speciala, pentru ca aceasta lume imi transmite un sentiment inedit. Cum ai reusit sa intri atat de adanc in lumea lor? Sa prinzi mesajul atat de aproape?

Cristina Nichitus Roncea: M-am straduit sa percep cu sufletul ceea ce vedeam in jurul meu. Ma bucur ca obiectivul aparatului de fotografiat a reusit sa surprinda ceea ce eu vedeam cu ochii mintii, ceea ce atingeam cu sufletul, ceea ce simteam cu inima in acele momente. De fiecare data cand imi privesc fotografiile, regasesc acele senzatii, acea stare de binecuvantare, si sper ca aceleasi stari sa le fie transmise si celor care imi vad lucrarile. Aparatul de fotografiat este ca o extensie a mea, fotografia este modul in care exprim ce simt, in care redau ce vad. La inceput, fotografiam in primul rand pentru mine dar mi-am dat seama ca multi din oamenii oraselor nu stiu ca exista acest univers ortodox manastiresc, ca dincolo de dogme si legende, este cu adevarat o cetatuie in care omul se regaseste, se descopera si isi invinge temerile, se transforma, se bucura de taine si ajunge la starea de binecuvantare. Am considerat aproape o datorie crestineasca in a arata chipul adevarat al ortodoxiei romanesti, nu cel maculat de ziare si posturi tv care nu au, de fapt, nici o legatura cu Romania romanilor, ci doar cu dominarea politica si economica a tarii.

FemeiaStie.ro: Oamenii privesc cu scepticism acest univers ortodox, sunt tentati sa judece si sa blameze. Ai avut sentimente de teama, de retinere atunci cand ai hotarat sa imortalizezi momente si spatii din acest teritoriu?

Cristina Nichitus Roncea: Scepticii si cei care judeca sunt aceia care privesc de la distanta, nu indraznesc sa se apropie si sunt cazuti in nestiinta. Multi sunt supusi manipularilor agresive, fatise sau subliminale. Un autor ortodox care demonstreaza cu prisosinta in lucrarile sale stadiul de “1984” la care a fost adus poporul roman este Virgiliu Gheorghe, ale carui carti vi le recomand cu staruinta. Din pacate, omul e cazut in pacat de la Adam si Eva incoace. Exista asadar si suflete care clevetesc sau ii arata cu degetul pe ceilalti, desi nimeni nu e fara pata, nimeni nu e demn sa arunce cu piatra. Fata de acestia am avut doar sentimentul de mila. Din pacate, acesti foarte putini rataciti nu fac decat sa ajute lucrarea vrajmasului, care doreste sa indeparteze oamenii de Biserica. Pentru noi, cei din exterior poate ca ne e mai usor sa constatam nereguli, decat sa laudam si sa ne minunam in fata desavarsirii, in fata frumosului, in fata miracolului. E mai usor sa cautam motive care sa ne indeparteze de un univers care ni se pare dificil de accesat decat sa ne straduim sa intelegem. Pentru aceasta Dumnezeu ne da iubire si daruri. Darul meu e fotografia. Prin fiecare fotograma am incercat sa deschid ochii celor care judeca fara a sti si, in acelasi timp, sa impletesc o camasa de zale, o armura de inele, legate intre ele, pentru a-i apara pe cei din manastiri – adeseori denigrati de dusmanii ortodoxiei -, cu imaginile adevarului. Fiecare fotografie este o za.

FemeiaStie.ro: Acesti oameni speciali decid sa duca o viata departe de lume, in pustiu. Care este asul tau din maneca, pentru ca ai reusit sa aduci emotia si simplitatea lor in niste fotografii deosebite? Cum ai intrat atat de profund in lumea lor fara agitatie?

Cristina Nichitus Roncea: Cu binecuvantare. La Petru Voda, cu binecuvantarea marelui duhvnic al Ortodoxiei romanesti, Parintele Iustin Parvu, si peste tot cu cea a ierarhului locului. Apoi cu dragostea celor din manastiri, fara de care nu poti face nimic. Nu poti sa fii turist in manastiri. Trebuie sa fii pelerin, sa participi la viata ortodoxa, sa intri in comuniune cu Dumnezeu si fratii tai, izolati de lume pentru lume. Ei sunt in manastiri nu numai pentru propria lor mantuire, ci pentru cea a neamului din care fac parte, a neamului nostru atat de incercat. Daca reusesti sa intelegi jertfa lor poti sa o si redai. Este ceea ce am incercat eu.

FemeiaStie.ro: Cu ce lectie de viata ai ramas in urma acestei experiente? In sensul ca aceasta incursiune a fost la fel ca orice alta sedinta foto sau are un loc si o semnificatie aparte?

Cristina Nichitus Roncea: Nicio sesiune de fotografie nu e pentru mine doar o sedinta foto; incerc sa surprind emotii, sentimente, incerc sa transmit ce vad si ce simt, sa spun o poveste sau sa redau o stare. Manastirile sunt locuri care pentru multi par rupte de realitate. Dar nu este deloc asa. In manastiri sunt oameni bine ancorati in prezent si determinati pentru viitor mai ales pentru ca isi cunosc trecutul. Poate o sa va surprinda chiar si pe dvs, dar in multe manastiri am intalnit monahi si monahii cu doua facultati, mastere si doctorate, invatati extraordinari, matematicieni si ciberneticieni, vorbitori si traducatori de greaca veche, ebraica, latina, etc, doctori de suflete si de trupuri, artisti de o infinita sensibilitate, ganditori profunzi si, nu in ultimul rand, inainte vazatori care iti vad sufletul ca la razele X si traiesc fiecare durere a neamului din care facem parte. Am vazut si am trait minuni. Sunt calugari – stanci de credinta, sunt maicute – mladite ale adevarului, sunt oameni care par a fi sfinti coborati pe pamant. Priviti la chipurile lor: cata blandete, cata caldura! Am si acest proiect fotografic – oarecum blocat din cauza smereniei multora – de a reda privirile calugarilor. Atat de glasuitoare prin tacere. Sunt oameni legati de Dumnezeu si pentru ca fiecare fapta si fiecare gest al lor au loc in virtutea iubirii pe care o simt fata de Mantuitor si fata de aproapele lor. Nici nu-ti dai seama sigur daca e ca o calatorie in trecut sau ca o viziune a unei lumi curate si simple, cu oameni pentru care bogatia spirituala cantareste mult mai mult decat bunurile materiale, care muncesc si se roaga pentru noi incontinuu. Cat de inaltatoare este slujba de noapte! Daca vreti sa pasiti pe scara spre Rai mergeti la o slujba de noapte de la o vrednica manastire. Eu am ramas cu multe lectii de viata, poate ca cea mai importanta este aceea ca raspunsurile pentru sensul vietii noastre se gasesc in noi si avem nevoie de ingeri si arhangheli ca sa ni le descopere si de sfinti ca se le faca sa se implineasca, cu ajutorul lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. E atat de simplu. Rolul manastirilor este, cred eu, si din perspectiva fotografiilor mele, de a te asterne mai usor pe calea spre mantuire.

FemeiaStie.ro: Cum ti-a venit ideea titlului expozitiei “Precum in cer asa si pe pamant”? Are o poveste sau a fost ceva spontan?

Cristina Nichitus Roncea: Titlul a fost ales, foarte inspirat, de catre editura Compania, care a publicat Albumul de fotografie chiar cu acest titlu. A fost o revelatie probabil, in timpul definitivarii Albumului. Va marturisesc ca existau mai multe variante. Eu m-am rugat sa ramana acesta. Trebuie sa va spun ca totul a fost minunat si cu tiparirea Albumului de catre sotii Romosan, chiar in prejma Craciunului, si cu tot ce a urmat. A fost un sir de intamplari dintr-acelea care se petrec atunci cand Dumnezeu vrea sa ramana anonim. S-a gasit un sponsor binevoitor, care nici macar nu si-a dorit mediatizare, dar eu se cuvine sa-i multumesc si public, este vorba de compania Luxten. Apoi am avut norocul sa-l gasim pe profesorul Florin Constantiniu, la care tin foarte mult si care a fost din prima foarte bucuros sa faca prefata mai ales ca dansul a trait in copilarie chiar pe meleagurile si in manastirile din fotografiile mele. Domnul profesor a lansat si cartea, la Libraria Sophia, cu un profund cuvant marturisitor despre starea ortodoxiei si rolul manastirilor in viata noastra. O lansare intregita, la ideea monahului Filotheu si a Mihaelei Voicu, de o expozitie organizata ad-hoc si deja permanentizata. Apoi a urmat expozitia de la Palatul Sutu, gazduita cu drag de conducerea Muzeului Bucurestiului, cand s-a gasit un alt mecena, i-as putea spune, Casa de Avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii, fara de care nu puteam realiza toata aceasta lucrare. Au vorbit la lansare domnul profesor Radu Ciuceanu, fost detinut politic, presedinte al Institutului National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane si dl academician Alexandru Surdu, presedintele Sectiei de Filosofie si Teologie a Academiei Romane. Toate acestea le-am adunat pe un site, care se numeste chiar www.precum-in-cer.ro. Nimic nu s-ar fi intamplat insa fara de ajutorul celora carora trebuie sa le multumesc in primul rand: Parintele Iustin si Maica Iustina, stareta Manastirii Paltin – Petru Voda. Acum am fost invitata la Iasi de Complexul Muzeal National “Moldova”, unde am avut sansa sa vernisez expozitia impreuna cu cea a icoanelor lui Grigorescu de la Agapia si in prezenta Inalt Preasfintitului Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care m-a indemnat sa continui lucrarea exact ca in titlul ales: “precum in cer asa si pe pamant”. Iata, un sir de bucurii dumnezeesti, dar si de responsabilitati pe masura…

FemeiaStie.ro: Cu ce asteptari ai pornit cand ai adus in ochii publicului aceste fotografii? Esti placut surprinsa de rezultat si de magnetul catre public?

Cristina Nichitus Roncea: Mi-am dorit ca fotografiile mele sa fie privite cu sufletul. Sunt foarte incantata de faptul ca oamenii au rezonat perfect cu intentiile mele, au reusit sa simta emotie si o stare de bine, de incantare. Au vazut puritatea din ochii unui copil, de la Caminul de copii al Manastirii Petru Voda, intelepciunea din privirea unei batrane de la azilul aceleiasi manastiri, fragilitatea si nemaipomenita frumusete a unei flori rasarite la radacina unui copac, admirata de o monaha, aproape au simtit aerul proaspat si racoarea zapezii curate din Muntii Neamtului, au ascultat glasul minunat al maicilor la slujba, dar au auzit si cea mai frumoasa muzica – sunetul clopotelor, cum spunea prea bunul Parinte Arsenie Papacioc, de a carui sfanta binecuvantare m-am bucurat, au vazut credinta romanilor si lumina divina ce izvoraste din sufletele linistite ale calugarilor si, sper eu, au simtit prezenta lui Dumnezeu in fiecare particica a lumii ortodoxe romanesti, pe care am incercat sa o redau pe cat am putut. Doresc tuturor cititoarelor FemeiaStie sa se bucure de toate darurile pe care le gasesc in manastirile ortodoxe romanesti, asemenea mie. Eu, una, am simtit protectia si binecuvantarea ce pot fi date prin mana unor oameni care au primit har ca sa il reverse asupra noastra, doi mari duhovnici ai Ortodoxiei romane, fosti detinuti politic si luptatori pentru dreapta credinta, care tin neamul sa nu cada, unul din ceruri, unul de pe pamant. Sunt taine accesibile celor care vor cu adevarat sa le cunoasca, sa se impartaseasca in duh si fapta. Nici nu trebuie sa bati la usa ortodoxiei: portile manastirilor sunt tot timpul larg deschise. Te asteapta. Fotografiile mele sunt o invitatie asadar, de a pasi pe calea iubirii si a adevarului.

FemeiaStie.ro: Multumesc mult Cristina! Mult succes si drum luminos!

Cristina Nichitus: Roncea: Multumesc si eu!

FemeiaStie.ro: Pentru mai multe fotografii si informatii, accesati acest basilica.ro sau precum-in-cer.ro

Un interviu realizat de: Ecaterina Virgolici / FemeiaStie.ro

PDF Download PDF

BASILICA, ZIARUL LUMINA si DOXOLOGIA despre Expozitia de Fotografie PRECUM IN CER de Cristina Nichitus Roncea. Călătorie fotografică prin mănăstirile ortodoxe româneşti

April 4th, 2012

 

Ieşenii sunt aşteptaţi timp de o lună să viziteze la Muzeul Unirii expoziţia fotografică „Precum în cer aşa şi pe pământ“, de Cristina Nichituş Roncea. Exponatele fac parte dintr-un album, lansat în urmă cu două zile la Iaşi, care reuneşte fotografii realizate în multe mănăstiri din ţara noastră.

“La Muzeul Unirii din Iaşi a avut loc joi, 29 martie 2012, vernisajul expoziţiei fotografice şi lansarea volumului ‘Precum în cer aşa şi pe pământ’. Manifestarea s-a desfăşurat în prezenţa Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, după deschiderea expoziţiei ‘Grigorescu – Artă sacră’ care cuprinde colecţia de icoane a pictorului Nicolae Grigorescu, aflate în patrimoniul Mănăstirii Agapia, informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.

Dr. Lăcrămioara Stratulat, directorul general al Complexului Muzeal Naţional ‘Moldova’ Iaşi, a amintit celor prezenţi că autoarea fotografiilor expoziţiei, Cristina Nichituş Roncea, ‘a încercat să surprindă ceea ce se întâmplă între zidurile unei mănăstiri’. ‘Expoziţia cuprinde munca monahilor din aşezările monahale. Multă lume crede că aceste oaze de pace sunt subvenţionate. Monahiile şi monahii muncesc foarte mult, iar dacă ne uităm la mâinile lor, veţi vedea că spun adevărul. O parte din maici muncesc la pământ, o parte la animale, o parte ţes, o parte cos, altele pictează. Toate aceste osteneli sunt depuse pentru a fi în slujba noastră. Este un sacrificiu binecuvântat pentru că nu oricine poate să facă acest lucru. Autorul expoziţiei a surprins în câteva pagini esenţa lucrurilor’, a remarcat dr. Lăcrămioara Stratulat.

Cristina Nichituş Roncea a mulţumit monahilor şi monahiilor din mănăstirile pe care le-a vizitat în trei ani de călătorie fotografică. ‘Principala lecţie pe care am învăţat-o a fost aceea că drumul spre mântuire a monahilor trece prin biserică şi rugăciune, dar mai ales trece prin foarte multă muncă, prin orice gand, gest si fapta. Am văzut cum vieţuitorii din mănăstiri muncesc cu dragoste, dăruire şi cu foarte multă iubire’, a spus Cristina Nichituş Roncea.

Expoziţia de fotografie a fost vizitată de Înaltpreasfinţitul Teofan, care a îndemnat-o pe artista Cristina Nichituş Roncea să continue lucrarea începută.”

Sursa: BASILICA.RO, ZIARUL LUMINA, DOXOLOGIA.RO.

 

 

PDF Download PDF

Vernisajul expozitiei de fotografie PRECUM IN CER la Muzeul Unirii din Iasi

March 30th, 2012

Timp de o luna, in perioada sfintelor sarbatori de Pasti, puteti vizita la Muzeul Unirii din Iasi expoziţia “PRECUM ÎN CER” cu fotografii din albumul “Precum în cer, aşa şi pe pământ”- Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea. Realizată cu sprijinul Casei de Avocatură Ţuca, Zbârcea si Asociaţii, expoziţia cu fotografii din manastirile Romaniei a devenit de acum itineranta, dupa ce a fost intai prezentata in Capitala, la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu si Libraria Sophia. Expozitia de la Iasi, deschisa publicului intre 29 martie si 29 aprilie 2012, a fost vernisata joi, la Muzeul Unirii, din strada Lapusneanu, impreuna cu expozitia de icoane de la Manastirea Agapia “Grigorescu – Arta sacra” si cu participarea Inaltpreasfintiei Sale Teofan, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Cristina Nichitus Roncea, intoarsa prin periplul ei fotografic acasa, in sanul Mitropoliei pastorite de IPS Teofan, a tinut in cuvantul ei sa multumeasca tuturor surorilor, maicilor, calugarilor, preotilor si ierarhilor din Moldova natala (vedeti video si fotografii de la eveniment in clipul de mai jos). IPS Teofan a binecuvantat-o pe fotografa si a indrumat-o “sa continue lucrarea”. Dupa vernisaj, participantii s-au recules la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, careia i-au multumit pentru ajutorul dat alaturi de Mantuitor si Maica Domnului. In imagine, IPS Teofan si fotografa Cristina Nichitus Roncea.

PDF Download PDF

Expozitia de fotografie PRECUM IN CER, in continuare, la LIBRARIA SOPHIA. Cum a fost la vernisajul de la Palatul Sutu si la lansarea de la Sophia. TUR VIRTUAL si VIDEO

March 14th, 2012

Pentru prietenii nostri care nu au reusit sa ajunga la Expozitia de Fotografie “Precum in cer” am creat posibilitatea unei vizite virtuale. Puteti sa va plimbati, apasand sageata din mijlocul ecranului de mai jos si folosind meniul din stanga (apropiere, indepartare, rotire, full screen, etc).
Vizionare placuta!

CUM A FOST LA VERNISAJUL EXPOZITIEI DE FOTOGRAFIE “PRECUM IN CER” DE LA PALATUL SUTU

În perioada 15-30 ianuarie 2012 s-a desfăşurat la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu Expoziţia de Fotografie “PRECUM ÎN CER” cu fotografii din albumul “Precum în cer, aşa şi pe pământ”- Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea.

La vernisaj au luat cuvantul profesorul Radu Ciuceanu, fost detinut politic (1948 – 1963, fost membru in conducerea Mișcarii Naționale de Rezistență Anticomunistă din Oltenia), președinte al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane, Doctor în istorie si membru al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania si al Federatiei Internationale de Arta Fotografica si Academicianul Alexandru Surdu, Filosof, Doctor în filosofie, Preşedinte al Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, Director al Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, Membru titular al Academiei Române din 1993 (corespondent – 1992).

Discursul Profesorului Dr Radu Ciuceanu la vernisajul expozitiei “Precum in cer” de Cristina Nichitus Roncea

Discursul Profesorului Academician Alexandru Surdu la vernisajul expozitiei “Precum in cer” de Cristina Nichitus Roncea

“Am apucat sa arunc o privire asupra acestei expozitii constatand de la inceput niste calitati deoesebite ale fotografiilor, care au o tusa deosebita, sunt facute din diferite perspective, uneori sunt prinse amanunte, alteori sunt prinse ansambluri dar daca ar fi vorba sa ii dau o denumire, asa cum mi-a sugerat domnul Adrian Horezeanu, lingvistul nostru care se pricepe atat de bine la limba romana, dansul zicea “Precum in cer, asa si pre pamant”. Este o comparatie foarte buna, eu as zice ca expozitia merge tocmai invers, merge de pe pamant, merge de la credinta, catre coltul de la intrare, in dreapta, catre cer. Si aceasta urcare este foarte bine temperata. Adica se porneste cineva, sa zicem, care nu este orthodox dar care totusi crede in Dumnezeu si ar viziona in felul acesta expozitia, facand abstractie de coltul acesta care s-ar incadra mai bine in cursul desfasurarii catre cer, si-ar da seama ce vrea sa insemne. Deci, ne gasim pe pamant, ne gasim intre alb si negru, ne gasim intre Bine si Rau, si totusi sunt anumite persoane pe care noi le numim preoti care au privirea catre cer dar care se gasesc in diferite ambiante si au mainile cu care implora, mainile cu care se inalta pe ei insisi catre un cer, catre o imparatie a cerului. Si albul acesta si negrul, Binele si Raul, cu posibilitatile lui are intotdeauna cate o deschidere, are si cate o lumina. Si lumina aceea o citim si in ochii personajelor care pot fi asemanate cu niste sfinti printre noi deoarece au si locasurile lor, cum aveau si zeitatile antice templele. In temple se stie foarte bine ca nu intra lumea, asa cum intra aici, la expozitie. Templul era o cladire imensa in care era statuia zeului. Nu era zeul, era statuia lui. Aici vedem incaperile, templele noastre mici in care sunt icoanele si slujitorii lor. Nu se inchina la icoane, ci prin intermediul icoanelor se inchina la divinitate. Vedem aici ceva care razbate parca si tot tinde in sus pentru ca in cele din urma sa vedem un grup pe care l-a semnalat si distinsul domn Radu Ciuceanu, un grup care alcatuieste corul. Corul acesta in Antichitate juca un rol cu totul deosebit in tragediile antice. Corul era cel care povestea actiunea si toata actiunea o gasim acolo, cantata de corul acela, dupa care glasurile lor se ridica. Dumneavoastra vedeti mai bine, din partea aceea, se ridica catre cer. Si parca din inaltul cerului vine un raspuns, vine o stralucire, o vedeti dumneavoastra acolo, care se indreapta catre noi. Adica toate acestea nu sunt zadarnice, modul acesta in care intelegem noi legatura dintre existent si trancendenta, dintre ceea ce este aici si ceea ce este dincolo, primeste un raspuns.

Poate ca rugaciunile noastre si ale romanilor, atat de amarati in zilele noastre, vor fi auzite undeva si poate ca un soare din acela cum apare pe munti, cum apare in muntii Bucegi si straluceste pe crucea de pe Caraiman, poate ca ne va lumina si pe noi, poate ca ne va lumina mintile si ne va curata sufletele. Sigur ca sunt influentat de ceea ce se petrece, dar poate ca expozitia aceasta ne spune ceva despre sufletul nostru. Am scris o carte despre sufletul romanesc, cu alta ocazie o sa v-o ofer, “A sufletului romanesc cinstire”. Exista multe modalitati prin care sa aducem cinstire sufletului romanesc.

Mie mi se pare ca aceasta expozitie, asa cum am vazut-o eu in fuga, facuta de distinsa doamna Cristina Nichitus Roncea care are un ochi, vad ca se uita mai mult cu dreptul decat cu stangul in aparat, are un ochi bine format. Ne-a prins bine sufletele si ne-a prins bine aceasta expozitie, mai ales ca este alaturi de sufletul nostru care se zbate aici, in Piata Universitatii, alaturi de sufletele noastre. Este o expozitie de suflet si o felicit pe distinsa doamna Cristina Nichitus Roncea!”

VIDEO discurs, aici.
FOTOGRAFII de la vernisaj:

CUM A FOST LA LANSAREA EXPOZITIEI DE LA LIBRARIA SOPHIA

Discursul Profesorului Academician Florin Constantiniu la lansarea albumului de fotografie “Precum in cer, asa si pe pamant” de Cristina Nichitus Roncea

“Prea cucernice Parinte, onorat auditoriu, dragi cititori,

E pt mine si o mare onoare dar ma simt, o spun cu toata sinceritatea, nevrednic dupa ce am auzit cuvantul acesta care nu este numai un cuvant de prezentare a unei carti dar este si un cuvant de invatatura al parintelui Justin, pentru ca parintele Justin a ilustrat ceea ce dumneavoastra veti gasi in albumul doamnei Cristina Nichitus Roncea in ceea ce priveste viata monahala. A exprimat, as spune, in esenta ei, aceasta traire in solitudinea manastirii. Si eu, care in tinerete, in copilarie, am vrut si eu sa imbratisez preotia, dar m-am considerat exact cum si in seara aceasta ma consider nevrednic sa vorbesc dupa parintele Justin, m-am considerat nevrednic de haina preoteasca, am primit cu mare bucurie invitatia aceasta pe care mi-a facut-o doamna Nichitus Roncea si Editura Compania de a prefata volumul care se lanseaza in aceasta seara in fata dumneavoastra. Si am privit acest album in primul rand ca un istoric, fiindca pentru noi, istoricii, aceste imagini reprezinta niste izvoare, niste surse pentru cercetare. Exista in tipologia surselor pe care le foloseste istoricul asa-numitele izvoare iconografice. Si iata, prin mijloacele tehnice moderne, fotografia, ca si filmul, a ajuns sa fie pentru cercetatorul istoric un izvor. Si parcurgand acest album, am intrat, ca sa spun asa, in viata monahala pentru ca doamna Nichitus Roncea a izbutit sa surprinda aspectele cele mai caracteristice ale vietii de manastire.

Acum eu, ca istoric, stiu ce a insemnat Biserica in istoria poporului roman. As spune ca nu sunt foarte multe popoare in a caror evolutie Biserica sa fi jucat un rol atat de important cum a jucat in istoria romanilor. Pentru ca inca de la aparitia organizarii noastre de stat, a statelor feudale romanesti, Biserica a jucat un rol esential. A jucat un rol acolo, in Transilvania pentru ca Transilvania fiind inclusa intr-o arie de expansiune a regatului ungar, care avea o functie apostolica, adica regii maghiari aveau incredintata de catre Papalitate misiunea aceasta de a difuza confesiunea catolica, deci ei faceau un prozelitism. Si in secolul al XIV-lea regele Ludovic I al Ungariei a hotarat ca nimeni dintre cei care erau nobili sa nu mai pastreze statutul de nobil daca nu era catolic. Atunci, nobilii romani au fost pusi in fata unei alternative dureroase. Sau sa-si abjure credinta, sa treaca la catolicism dar aceasta ii desprindea de masa poporului roman si ii deschidea maghiarizarii si lucrul acesta s-a intamplat cu familia Corvinestilor. Iancu de Hunedoara era roman dar Mathias Corvin, care a fost fiul lui si a ajuns regele Ungariei, nu mai avea constiinta romanitatii. Se integrase perfect nobilimii maghiare.

Iar dincoace de Carpati, in zona aceasta care apartine asa numitului Commonwealth bizantin, adica a ariei de difuzare a civilizatiei si culturii bizantine si a organizarii ecleziastice bizantine, viata de stat s-a dezvoltat in umbra Bisericii, pentru ca in Evul Mediu nu se concepea sa existe un stapanitor politic daca nu era dublat de o capetenie bisericeasca. Si atunci, la 1330 il avem pe Basarab, invingatorul de la Posada, si la 1359 il avem pe Iachint, astazi sfantul Iachint de la Vicina care este intaiul mitropolit al Tarii Romanesti.

Biserica a jucat si in Transilvania si in Moldova si Tara Romaneasca aceasta functie esentiala de a pastra constiinta identitatii poporului roman, adica intre identitatea nationala si confesiunea ortodoxa a existat o asociere extraordinar de puternica.

Si in cadrul Bisericii as spune ca elementul cel mai important in viata noastra bisericeasca a fost monahismul pentru ca noi am avut aceasta mare sansa ca organizarea noastra de manastire s-a facut sub semnul isihasmului. Aici sunt convins ca sunt foarte multi studenti de la Teologie si nu este nevoie sa explic ce reprezinta conceptia isihasta, viziunea isihasta in dezvoltarea spiritualitatii ortodoxe. Voi spune un singur lucru: faptul ca la noi cuvantul de “sihastru” deriva din “isihast” arata ca viata manastireasca a stat sub semnul acestei invataturi a sfantului Grigore Palama care ne indeamna ca prin aceasta concentrare spirituala, prin rostirea neincetata a rugaciunii inimii, sa ne ridicam pana la stadiul acela la care s-au inaltat sfintii Petru, Iacob si Ioan cand, insotindu-l pe Mantuitorul Iisus Hristos pe muntele Taborului s-au impartasit de lumina taborica. Pentru ca, asa cum se spune si la slujba bisericeasca, pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinta oamenilor. Dar atunci ce putem vedea noi din Dumnezeu? Putem vedea acea lumina pe care au vazut-o cei trei apostoli cand Iisus s-a schimbat la fata pe muntele Taborului. Si in monahismul orthodox aceasta invatatura a sfantului Grigore Palama, dar care are radacini mai vechi decat sfantul Grigore Palama, in aceasta invatatura noi avem un indemn de a ne ridica prin aceasta viata curata, prin aceasta concentrare in interiorul nostru, prin trairea noastra in Dumnezeu, sa ne ridicam la starea aceea de liniste, de pace sufleteasca si mai ales de impartasire de lumina dumnezeiasca incat pentru Biserica ortodoxa faptul ca in structura ei s-a aflat institutia monahica care era intemeiata pe aceasta invatatura isihasta, a facut ca monahismul romanesc sa fie un factor de educare a societatii romanesti.

Si eu am incercat si incerc intotdeauna sa spun ca exista un sir de factori care confera un specific al calugarului roman de-a lungul istoriei poporului nostru.

In primul rand exista ceea ce numesc eu permeabilitatea sociala, adica marea majoritate a celor care au imbratisat, a celor care s-au dedicat vietii calugaresti proveneau din clasa taraneasca, era o osmoza perfecta intre taranime, ceea ce se numeste talpa tarii, si acesti calugari. Vedeti, poate ca ati citit sau ati vazut filmul, ce era calugarul in Occident, ati vazut in “Numele trandafirului”, era o categorie de oameni care, sigur, traiau in acele manastiri, dupa regulile vietii monahale occidentale, desfasurau o activitate culturala foarte bogata in acele scriptorii, dar intre ei si laicat, cum am spune astazi, era o mare distanta. As spune poate chiar era o fractura. Lucrul acesta n-a existat la noi. Aceasta permeabilitate sociala a facut ca monahul, desi traia acolo, retras in chilia manastii, totusi sa apartina si sa se integreze perfect vietii acestei mari majoritati a poporului roman care erau taranii.

In al doilea rand, si calugarul si taranul s-au hranit, ca sa spun asa, din aceeasi cultura populara. Acolo, in Occident, calugarii se considerau detinatorii – aveau monopolul – culturii. Ei aveau acces la invatatura cea mai inalta, pe cand aici, la noi, lasand la o parte elita clerului, care aceia aveau o pregatire teologica serioasa, in Evul Mediu mai ales, aceasta capacitate, aceasta posibilitate de dialog permanent intre omul de rand si calugar, a facut ca si unul si altul sa se simta foarte aproape.

Iar in al treilea rand, exista aceasta comunitate de stil de viata. Daca luati cartea doamnei Nichitus Roncea o sa vedeti acolo scene unde calugarul merge sa care var la manastire, merge sa spele rufele de la manastire, sa faca curatenie, sa lucreze la bucatarie, taranul acela care venea de la ogor unde facea si el claca la boier, il vedea si pe calugar indeletnicindu-se cu aceleasi obligatii si asta crea o apropiere si o comunitate care a facut ca intre calugar si omul de rand de la noi, as spune romanul obisnuit, sa existe o legatura foarte puternica.

Si albumul ne introduce, as spune, cu foarte mare competenta si abilitate in acest aspecte care de multe ori sunt ascunse ale vietii calugaresti. Noi cand mergem in manastire vedem in primul rand opera de arta, mergem sa dam un acatist si dupa aceea plecam cu convingerea ca am avut un contact cu manastirea care, in sfarsit, ne-a dat o satisfactie estetica sau morala. Pe cand acum, albumul doamnei Nichitus Roncea ne permite sa patrundem in ungherele vietii calugaresti, sa cunoastem putin aceasta manastire din interior. Ceea ce se numeste astazi un “insider” a fost doamna Nichitus Roncea atunci cand a facut aceste fotografii.

Si iata ca printr-o oranduiala a proniei ceresti aceasta lansare are loc astazi cand sunt praznuiti alaturi de alti sfinti, doi mari parinti ai vietii calugaresti. Este vorba de sfantul Macarie Egipteanul sau sfantul Macarie cel Mare si sfantul Macarie Alexandrinul. Iar maine este sfantul Eftimie cel Mare care, cum spune foarte frumos la Tropar, Sfantul Eftimie cel Mare a facut ca pustia aceasta neroditoare sa rodeasca pe fiii cei duhovnicesti prin stradania lui. Si noi astazi suntem chemati sa patrundem, gratie acestui album, in lumea manastireasca pe care nu o frecventam decat cu totul intamplator, sa spunem vara, intr-un concediu sau cati dintre noi merg intr-un pelerinaj din acela ca sa patrunda sau cat pot sa stea acolo in manastire.

Cartea aceasta ne va fi de acum, asa cum spunea parintele Justin adineauri, ne va fi noua un indreptar si un indrumar in cunoasterea vietii manastiresti. Pentru ca in momentul de fata, cred ca marea problema a fiecarui crestin este felul in care noi ne racordam la viata care ne inconjoara. Cred ca dumneavoastra ati observat, a devenit un loc comun sa se vorbeasca despre secularizare dar nu este numai secularizarea veacului acestuia, e faptul ca impotriva Bisericii, impotriva crestinismului in general,se duce o adevarata ofensiva. Eu intotdeauna semnalez faptul ca la Craciun si la Pasti iau revistele care apar in Occident si sub pretextul acesta, al prezentarii, care sunt rezultatele cele mai noi in ce priveste cercetarea inceputurilor crestinismului, a predicii Mantuitorului, a activitatii apostolilor, se strecoara cu foarte mare dibacie necredinta. Se pune sub semnul indoielii tot ceea ce este temeiul de baza al credintei noastre, se pune sub semnul intrebarii si se sadeste in sufletul credinciosului indoiala. In afara de aceasta, este ofensiva care se duce prin presa, prin televiziune, o viata care nu mai are nici un fel de norme morale, care sa o stapaneasca, sa o controleze, sa o impiedice sa alunece in pacat. Si as spune ca in momentul de fata este, eu nu ma sfiesc sa o spun, o ofensiva diavoleasca impotriva Bisericii.

Or, pentru aceasta noi trebuie sa gasim arme cu care sa luptam impotriva celor care vor sa ne distruga credinta. Si pentru a putea gasi aceste arme as spune ca arsenalul nostru ramane invatatura lui Hristos, asa cum este ea pastrata in manastirile noastre ortodoxe pentru ca in manastirile noastre ortodoxe este aceasta traire profunda, de identificare cu invatatura divina care, intradevar, este o armura pe care o avem impotriva acestor ispite diavolesti. Noi, sigur, suntem niste firi slabe, sfantul Macarie – este episodul acesta in Pateric – sfantul Macarie Egipteanul cand a vrut sa se faca calugar avea mari indoileli daca avea forta necesara pentru a imbratisa viata calugareasca. Mergand acolo, in pustie, a vazut la un moment dat doi oameni care erau goi si stateau acolo, in apropierea Nilului cred ca era, si i-a intrebat “dar cum puteti trai asa, nu va arde arsita soarelui, nu va ingheata frigul iernii?” si ei au raspuns: “Nu. Dumnezeu ne ajuta sa nu simtim nici arsita verii, nici frigul iernii pentru ca Dumnezeu ne da, intradevar, acest sprijin daca noi il cautam”. Si eu am avut intotdeauna in minte cuvantul parintelui Steinhard care il cita intr-una din predicilesale pe sfantul Isac Sirul. Si ce spunea sfantul Isac Sirul? “Nu huliti spunand ca Dumnezeu este drept” Cand auzim cuvintele astea, intradevar, ni se pare ca este o greseala, ca este o aruncare in ispita. Cum sa spunem ca e hula daca spunem ca Dumnezeu nu este drept? Si sfantul Isac Sirul pe care il interpreteaza parintele Steinhard avea in vedere ca Dumnezeu, daca ar fi drept, atat cat suntem noi de pacatosi, nu ne-am mantui, nu am avea dreptul sa ne rugam Lui ca sa ne ajute, pentru ca nu suntem vrednici de mila Lui. Dar El,tocmai pentru ca nu este drept, ci este milostiv, de aceea se coboara asupra noastra si ne da ajutorul Lui.

Si am sa inchei cu un episod din viata unui sfant care se praznuieste tot maine. Este foarte putin cunoscut, Petru Vamesul, e un dregator bizantin care a trait in vremea lui Justinian, Justian domneste intre 527-565. La inceput era un om foarte rau, zgarcit in primul rand, si a venit odata la el un sarac si i-a cerut sa-i dea ceva de pomana si Petru Vamesul s-a infuriat si a luat o paine si a aruncat-o in el ca sa-l alunge. Dupa aceea, la scurt timp, s-a imbolnavit Petre Vamesul si a avut o viziune, avea impresia ca va muri si si-a vazut sufletul care era cantarit acolo, intre ingeri si diavoli, care tineau balanta. Si diavolii puneau toate pacatele lui si trageau talerul balantei. Si a venit ingerul si la faptele bune ce putea pune, care era singura fapta buna pe care o facuse? Ca zvarlise cu aceasta paine, nu i-o daduse, zvarlise aceasta paine in sarac ca sa-l alunge. Si ingerul a luat si a pus aceasta paine in talger ca sa-l maintuie. In sensul asta, Dumnezeu nu e drept, ci este milostiv. Si cred ca invatatura aceasta este extrem de importanta mai ales acum, in zilele noastre.

Noi vedem ce agitatie este acum in Bucuresti, se iese pe strada, se protesteaza, se incendiaza si asa mai departe. Acestea sunt problemele veacului acestuia, mersul pe strada si iesitul la demonstratie. Dar noi, daca suntem crestini, avem acolo un drum – la biserica – fiindca numai acolo ne este Mantuirea noastra. Si albumul doamnei Nichitus Roncea este o invitatie ca fiecare dintre noi sa gaseasca ragazul, daca nu al unui pelerinaj, daca nu avem posibilitatea sa calcam pragul unei manastiri, sa ne inchinam la o icoana facatoare de minuni, sa sarutam o relicva de sfant, macar concentrati acolo, asa cum sunt calugarii atunci cand rostesc rugaciunea inimii, asa cum e stradania fiecaruia de a ajunge la lumina aceea taborica, cu aceasta carte alaturi sa gandim la ce este sacrificiul calugarului, la ce este rugaciunea calugarului si intotdeauna sa avem in minte exemplul calugarului.

Va multumesc!”

VIDEO discurs, aici si aici.

FOTOGRAFII de la lansare, in slide-ul de mai jos.

Strict autentic: La vederea multimii care nu a reusit sa intre in Libraria Sophia din Bucuresti o echipa de jandarmi s-a interesat daca este vorba de o manifestare de protest. Jandarmilor li s-a explicat ca este o demonstratie, dar pentru Patericul Egyptean si un Album de fotografie dedicat Ortodoxiei. Dupa ce s-au convins ca asa este s-au intors la autobuzele lor parcate in Piata Unirii in asteptarea unei eventuale interventii in Piata Universitatii. Vedeti si: VIDEO. La TVR, despre albumul de fotografie PRECUM IN CER la emisiunea DE CE AS CITI. Despre forta evocatoare a imaginii.

PDF Download PDF

VIDEO. La TVR, despre albumul de fotografie PRECUM IN CER la emisiunea DE CE AS CITI. Despre forta evocatoare a imaginii.

February 15th, 2012


La TVR despre Precum in Cer de Cristina Nichitus Roncea de Precum-in-cer


“O imagine valorează cât o mie de cuvinte” şi, cu siguranţă, nu este prima dată când auziţi asta.

Aşa că imaginaţi-vă, numai, ce poate însemna o carte în care sunt adunate o mulţime de fotografii inspirate, realizate impecabil.

Urmează pledoaria pentru lectura a lui Tudor Călin Zarojanu.

Sursa: TVR

PDF Download PDF

TUR VIRTUAL la Palatul Sutu: Expozitia Precum in Cer, 15 – 30 ianuarie 2012. Academicianul Alexandru Surdu si Profesorul Radu Ciuceanu despre fotografiile Cristinei Nichitus Roncea

January 28th, 2012


În perioada 15-30 ianuarie 2012 se desfăşoara la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu Expoziţia de Fotografie “PRECUM ÎN CER” cu fotografii din albumul “Precum în cer, aşa şi pe pământ”- Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea. La vernisaj au luat cuvantul profesorul Radu Ciuceanu, fost detinut politic (1948 – 1963, fost membru in conducerea Mișcarii Naționale de Rezistență Anticomunistă din Oltenia), președinte al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, Doctor în istorie si membru al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania si al Federatiei Internationale de Arta Fotografica si Academicianul Alexandru Surdu, Filosof, Doctor în filosofie, Preşedinte al Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, Director al Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, Membru titular al Academiei Române din 1993 (corespondent – 1992). Vedeti filmarile mai jos.
De asemenea, pentru prietenii nostri care nu au reusit sa ajunga la Expozitia de Fotografie “Precum in cer” am creat posibilitatea unei vizite virtuale. Puteti sa va plimbati, apasand sageata din mijlocul imaginii si folosind meniul din stanga jos (apropiere, indepartare, rotire, full screen, etc).
Vizionare placuta!
PS: Expozitia este deschisa pana pe 30 ianuarie.


Vernisaj Precum in Cer – Profesorul Radu Ciuceanu despre fotografiile Cristinei Nichitus Roncea de Precum-in-cer

Academician Alexandru Surdu despre Expozitia Cristinei Nichitus Roncea Precum in Cer de Precum-in-cer

PDF Download PDF

Video: Vernisajul Expozitiei de Fotografie PRECUM IN CER de la Palatul Sutu. Muzica: Amir Heidarkhodaee

January 28th, 2012

PDF Download PDF

Expozitia de fotografie Precum in Cer de la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu a fost prelungita pana pe 30 ianuarie

January 27th, 2012



PDF Download PDF

Veniti la Expozitia Precum in Cer de la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu

January 25th, 2012

În perioada 15-25 ianuarie 2012 se desfăşoară la Muzeul Bucurestiului Expoziţia de Fotografie “PRECUM ÎN CER” cu fotografii din albumul “Precum în cer, aşa şi pe pământ”- Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea, expoziţie realizată cu sprijinul Casei de Avocatură Ţuca, Zbârcea si Asociaţii.

PDF Download PDF

Video: Parintele Justin Parvu si Profesorul Florin Constantiniu despre Ortodoxia Romana si Albumul de Fotografie Precum in cer asa si pe pamant de Cristina Nichitus Roncea. Lansarea de la Libraria Sophia

January 20th, 2012


Lansare Patericul Egyptean si Albumul Cristinei… de Precum-in-cer


Parintele Justin Parvu: Albumul Precum in cer… de Precum-in-cer

Prof Florin Constantiniu la Lansarea Albumului… de Precum-in-cer

Parintele Justin Parvu despre Albumul “Precum in cer asa si pe pamant”

Cand ma uit la Albumul acesta… e Patericul in picioare! Pentru ca aici e si viata taranului si viata calugarului si viata intelectualului si tot acest ansambul al unitatii noastre crestin-ortodoxe. Vedeti, numai obiceiurile noastre frumoase, care sunt de Anul Nou, de Craciun – (rasfoind albumul) vezi stelarii acestia cu Steaua, vezi irozii, piesa aceasta a irozilor, frumoasa, cum fac ei acolo si reprezinta greutatea si periculozitatea lui Irod, care urmareste pruncii spre a-i ucide. Vezi aici credinciosul la Biserica, cu un ou inflorit, de Paste, il ciocneste, cu Hristos a Inviat! Vezi un grup de maici in fata bisericii, care asteapta sa vina parintele sa sune clopotul sa inceapa slujba religioasa. Cantarile care incep… Eu, cateodata, stau asa – treaz – si astept sa aud clopotul. Dar clopotul inainte de toaca. Acum mai astept sa vad daca suna si sus. Daca suna sus, sa’i Justine ca-i tarziu! Daca mai intarzi ceva, atunci e numai pana la o anumita parte a serviciului, a rugaciunii. Si, in felul acesta traiesti mereu viata aceasta a noastra crestina. Peste tot, peste tot ramane (viata crestina) – chiar si varfurile acestea, turnurile acestea ale bisericilor care se ridica in frumusetea lor, parca-s zgarie-nori… Te duci acolo, vezi o capra, vezi un ied, vezi un catel, vezi un purcel… Toate acestea parca vorbesc de Patericul Romanesc! Da! Nu mai vorbim de batranele si tinerele care au furca-n mana si grebla si intorc iarba pe-o parte si pe alta. Alta ia vitelul si vacuta, o ia de coarne si-o duce acasa, sa-i dea omului lapte, hrana cea de toate zilele. Si toate acestea colaboreaza intr-o masura oarecare ca si un Pateric.

Si asa cum va spun – o revista de maniera aceasta este un Indreptar al crestinului ortodox. Si pentru cel intelept si pentru cel mai putin intelept, este peste tot o imagine unde s-a nevoit neamul romanesc. Acuma, sigur ca aici la noi, in aspectul acesta frumos in care traim ne mai trebuie si oleaca de viata nu monahala dar macar crestineasca, macar oleaca crestineasca. Pentru ca daca nu avem aceasta viata duhovniceasca nu mai vine nimeni sa te vada ce faci, ce lucrezi, ce spui. Dar daca vede oleaca de viata crestineasca atunci il poti atrage pe om…

Si cum am spus, revista aceasta cu toate paginile frumoase care sunt prezentate aici, nu este altceva decat Biserica Vie! Si cu asta Dumnezeu sa ne binecuvanteze! Sa binecuvanteze Anul Nou inceput si sa dea Dumnezeu pace, buna intelegere si armonie intre crestinii ortodocsi, in jurul bisericii, sa facem zid puternic, sa rezistam pana la ultima picatura de sange pentru ca napaste maxime pandesc asupra noastra. Dusmani dintre cei mai salbatici asteapta sa vina peste noi. Si noi care suntem mostenitorii acestei istorii trebuie sa ne incurajam si sa primim cu dragoste si cu intelegere toate greutatile care vin peste noi. Noi nu trebuie sa ne pregatim pentru un asa sfarsit cum vorbeste lumea aceasta. Pentru noi sfarsitul este moartea sufleteasca. Daca a murit sufletul din noi suntem primii care murim. Daca a murit Dumnezeu Hristos in noi – ceea ce urmaresc si ei, sa produca lucrarea aceasta, – sa dispara din inima si mintea omului notiunea de crestin in numele lui Hristos. Crestin, de oricare sa fie, nu conteaza, dar numai Hristos sa nu fie. O credinta fara Dumnezeu! Si asta nu se poate, de aceea si noi – suntem o mana de romani, o mana de oamani care ma traim si intelegem – trebuie sa ne punem apostolatul in apararea vietii noastre de familie, de biserica si de neam. Asa cum scrie aici: Precum in cer asa si pe pamant!

PDF Download PDF

DOXOLOGIA.RO – Călătorie în imagini prin lumea ortodoxă românească

January 19th, 2012

„Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului, pentru a ne înălţa într-o lume purificată. ”

Astăzi, 19 ianuarie, de la ora 18.00, Libraria „Sophia”, din strada Bibescu Vodă nr. 19, Bucureşti, găzduieşte lansarea albumului de fotografie „Precum în cer, aşa şi pe pământ”, semnat de Cristina Nichituş Roncea, şi o expoziţie cu fotografii din această lucrare.

În descrierea lucrării, academicianul Florin Constantiniu, cel care semnează şi cuvântul înainte al cărţii album, scoate în evidenţă faptul că acest album oferă „o imagine mai puţin obişnuită a vieţii ortodoxe din România”. „De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De astă dată, însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască”, spune academicianul Florin Constantiniu.

Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, „cu precădere în lumea monastică – înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean”, subliniază acad. Florin Constantiniu. „Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect. Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului, pentru a ne înălţa într-o lume purificată. Cartea de faţă este, deopotrivă, o sursă de inspiraţie şi o chemare la împărtăşirea unor valori de esenţă divină. Indiferent de opţiunea celui care o va lua în mână – credincios sau ateu – cartea îi va fi de mare folos”, crede academicianul Florin Constantiniu.

„Mulţumesc, pentru buna primire şi îngăduinţă, tuturor preoţilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, surorilor, maicilor, fraţilor şi călugărilor din Mănăstirile Petru Vodă, Paltin, Sihla, Sihăstria, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Humor, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Putna, Trei Ierarhi, Galata, Copou, Miclăuşeni, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Catedrala Patriarhală şi „Sfânta Maria” din Techirghiol”, spune autoarea albumului, Cristina Nichituş Roncea.

Sursa: Bogdan Cront / DOXOLOGIA.RO

PDF Download PDF

Va asteptam la lansarea albumului si expozitia de fotografie Precum in cer, asa si pe pamant, joi, 19 ianuarie 2012, ora 18.00, la Libraria Sophia, Bucuresti

January 18th, 2012

Va invitam joi, 19 ianuarie 2012, la ora 18.00 la lansarea albumului de fotografie “Precum in cer, asa si pe pamant” ce va avea loc la Libraria Sophia din strada Bibescu Voda nr 19.

In deschidere va fi difuzat un film cu parintele Justin Parvu vorbind despre album.  Profesorul Florin Constantiniu ne va prezenta apoi cartea, cu acelasi drag cu care a scris si Cuvantul Inainte.

Tot joi, in acelasi loc va avea loc si lansarea Patericului Egyptean editat de monahul Filotheu Balan de la Manastirea Petru Voda, care va fi prezent de asemenea la eveniment.

Libraria Sophia gazduieste si o expozitie cu fotografii din album, realizata cu sprijinul iubitorilor de arta ai Casei de avocatura Ţuca Zbârcea & Asociaţii.

De asemenea, va invitam sa vizitati si expozitia de fotografie de la  Muzeul Bucurestiului– Palatul Sutu care va fi deschisa pana pe 25 ianuarie 2012.

PS: Multumesc din suflet pentru Premiul  “Fotografia Fermecatoare a anului” primit  pentru albumul foto “Precum în cer, aşa şi pe pământ” la Gala Premiilor Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România (AJTR), ediţia 2011.  Detalii aici.

PDF Download PDF

Ziarul Ring anunta Lansarea si Expozitia Precum in cer asa si pe pamant de la Libraria Sophia: Joi, 19 ianuarie, ora 18.00

January 17th, 2012

Credinta de zi cu zi

Editura Compania a lansat, la sfârşitul anului trecut, volumul „Precum în cer, aşa şi pe pământ”, un album de fotografie semnat de Cristina Nichituş Roncea.

Imaginile surprinse de Cristina Nichituş Roncea refac o călătorie prin lumea creştinismului ortodox românesc. „Am ajuns prima oară la Mănăstirea Petru Vodă în seara de Crăciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregăteau să meargă cu colindul. Iată-mă umblând, împreună cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie în chilie”, spune artistul foto despre experienţa care i-a declanşat acest demers.

În imaginile selectate pentru acest volum, cititorii au ocazia să descopere o privire atentă la aspectele vii ale credinţei în lumea de azi. Călugări şi credincioşi de toate vârstele sunt surprinşi în ativităţile lor de zi cu zi. În paginile volumului de la Compania, imaginile de la Mănăstirea Petru Vodă sunt însoţite de instantanee de la Schitul Sihla (judeţul Neamţ), de la Văratec şi Humor sau Cetăţuia (Iaşi), dar şi din alte lăcaşuri de cult ori de la ceremonii cu sens religios din alte colţuri ale ţării (Suceava, Techirghiol, Veneţia de Sus).

Imaginile cotidiene ale mântuirii

Albumul mai aduce sub ochii cititorilor şi imagini de la evenimente sacre din viaţa bisericii: Paştele, Sf. Maria sau Pomenirea ori Binecuvântarea. „De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De această dată însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască”, scrie despre carte academicianul Florin Constantiniu.

Joi, 19 ianuarie, de la ora 18.00, la Librăria Sophia (str. Bibescu Vodă nr. 19, lângă Facultatea de Teologie) este programat vernisajul de fotografie care porneşte de la volumul Cristinei Nichituş Roncea.

Razvan Tupa / Ziarul Ring

PDF Download PDF

Profesorul Nae Georgescu: Un album de idei fotografice. Precum in cer asa si pe pamant se va lansa joi, 19 ianuarie, ora 18, la Libraria Sophia

January 10th, 2012

Un album de idei fotografice

Prof Nae Georgescu

Dintre atâtea chipuri cernite din albumul Cristinei Nichituş Roncea, îmi pironeşte privirile în carte un profil cu faţa întoarsă de la lumină (fotografiat din spate) din braţele căruia ţâşneşte peste umăr un buchet imens de flori de câmp. Totul se estompează în jur: un zid de mănăstire se şterge alb în margaretele din braţul cu flori, acoperişul, probabil roşu, devine pată violetă în prelungirea liliacului şi brebeneilor sau puroinicelor, iarba verde de la picioare s-a dizolvat deja în frunzele din braţ dar şi în clopoţei, chiar negrul hainei călugăreşti şi al acoperământului capului a câştigat reflexe alburii, violacee, albăstrii. Nu este o simfonie a culorilor, nu. Mai degrabă o ceartă ostentativă a lor. Iar pentru ochiul celui care a parcurs, până la această pagină cu numărul 113, aceste imagini de sfinţi, călugări, peisaje ori construcţii religioase, pentru ochiul meu de pildă, este ca un semnal de alarmă. Stop cadru! Ce e cu atâta negru călugăresc şi cu această explozie florală strânsă în braţul lui? E ca un memento mori pentru natură, adică viaţa monahală ar fi ca o celebrare a morţii vegetale, adică această haină neagră ce a cosit culorile vii ale câmpului ne aduce aminte că repede-repede ele se vor ofili, fân vor deveni, negrul pământ le va învăli?!

Dacă priveşti din nou tabloul, după ce ai raţionat astfel, surprinzi o altă undă a realului: buchetul din braţele chipului întors se revarsă peste negrul hainei şi acoperământului ei, le îndulceşte acel negru călugăresc până la capacitatea de a oglindi în el culorile vii. Este, aşadar, dimpotrivă: viaţa îmbrăţişează moartea, o ţine în suspensie o clipă, o anulează pentru clipa acestei armonii de culori…

Ne-am obişnuit cu călugări trăind în munţi, printre stânci golaşe, în schituri din lemn uscat, eventual în peisaj hibernal intrând în contrast coloristic cu negrul hainelor lor. Cristina Nichituş Roncea „scrie” cu imagini o carte de alt fel, o carte de idei. Desprind, drept punct de referinţă pentru mine ca privitor atent, mai întâi această răsturnare de planuri: nu e iarnă, nu e pământ negru sau galben, nu e stâncă pe fundalul acestor felii de viaţă – ci natură, natură vie, puternică şi cotropitoare de-a dreptul. Iar oamenii aceştia, pentru că sunt înainte de toate oameni, muncesc ca să mănânce, ca să se îmbrace, ca să se adăpostească: sunt oameni naturali. Din când în când, la ore fixe mai ales, ei se roagă sau cântă imnuri de slavă către Dumnezeu sau citesc în grup texte din cărţi subţiri şi vechi sau se ocupă de clopotele bisericilor, de toacă, foc, animale. Tot ce fac, însă, fac înveşmântaţi în negrul costumului lor, lăsându-se hărţuiţi de horbota culorilor dintr-o poiană înverzită. Este ca şi cum, în peisaj eminamente uman, de oraş actual adică, între atâţia şi atâţia oameni te-ai păstra tu însuţi trecând printre ei fără să te schimbi cu nimic. Mircea Eliade spunea că e mai uşor să rămâi român undeva, la margine de ţară, decât în centru, în capitală, pentru că acolo, departe, eşti numai tu cu tine însuţi, eventual cu celălalt de care te delimitezi – pe când aici, în centru, trebuie să faci faţă marilor „otrăvuri” ale civilizaţiei, ale culturii mai ales. Despre viaţa călugărească nu se poate spune acelaşi lucru, după opinia fotografică a Cristinei Nichituş Roncea, ba dimpotrivă: acolo, departe, în natură e mai greu, pentru că eşti o pată neagră în crudul ei etern, pentru că-i aminteşti că exişti ca negru şi-ţi aminteşte că există ca viaţă. E uşor să te păstrezi într-o lume urbană, fără culori, pentru că nu intri în dialog contradictoriu. E greu, foarte greu, în natură, mai ales vara, mai ales primăvara.

Şi totuşi, aceste greutăţi sunt trăite obişnuit, nu rareori în întrepătrundere cu laicii care vizitează mănăstirile –şi care, ne fiind neapărat obligaţi să se îmbrace în haine negre, au, parcă, rolul florilor din poiană, în sensul că par a le sufoca pe călugăriţe cu roşul, verdele, galbenul, albastrul straielor lor de adunătură…Iată de ce am găsit că aceasta este o idee centrală: se reverberează în totul. La baza lumii stă, după Cristina Nichituş Roncea, opoziţia dintre negru şi toate celelalte culori. O opoziţie dialectică, adică atragere şi respingere – iar pentru noi, oamenii privitori, o adevărată oglindă a sufletului nostru, pentru că toţi ne uităm, la un moment dat, privind această luptă de basm descoperită de către autoare, în ce culori suntem îmbrăcaţi, dacă avem cutare culoare în straiele noastre, dacă nu cumva suntem prea pestriţ acoperiţi de straie… Asta nu înseamnă că ne-am întreba cât de călugări suntem, sau dacă suntem întrucâtva călugări în adâncul sufletului nostru – ci pur şi simplu întrebarea necesară ar fi dacă ştim că pe lume există şi călugări, că ei sunt de neclintit din dogma lor, că ei se întreabă pentru noi ce e viaţa, ce e moartea, că ei şi numai ei pot vieţui pe pământ ca şi în ceruri.

1. Cristina Nichituş Roncea: „Precum în cer, aşa şi pe pământ”. Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească. Editura Compania.  Lansare: Libraria Sophia, joi, 19 ianuarie, ora 18.00

Sursa: Ziaristi Online

Cititi si: Toate Artele – Cel mai frumos cadou de sarbatori  si Lansare la Libraria Sophia

 

PDF Download PDF

La multi ani, revistei Familia Ortodoxa

January 4th, 2012

Multumiri revistei Familia Ortodoxa pentru alegerea fotografiei de coperta – din albumul “Precum in cer, asa si pe pamant – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca”

La Multi Ani, Familiei Ortodoxe!
Un editorial de Virgiliu Gheorghe despre dragoste si mantuirea Romaniei prin familie si credinta

“…Încet, încet, paginile noastre s-au deschis, ca uşile unei case, şi ne-aţi trecut pragul nu doar ca să priviţi pe tăcute, ci să ne ajutaţi să îi slujim pe ceilalţi, aducând fiecare ce avea mai bun la această masă de sărbătoare: gândurile voastre, trăirile voastre, experienţa voastră pe care ne-aţi oferit-o cu atâta dragoste. Ca în familie. Încet, încet, prin jertfa împreună pentru cititorii noştri, pentru voi, numele „Familia Ortodoxă” a ajuns, din nume, să fie o realitate. Am învăţat unii de la alţii ce este dragostea, cum e să fii sau să nu fii căldicel, i-am cunoscut pe eroii voştri de acasă, am aflat cu bucurie cum aţi ajuns la credinţă, am trăit cu sufletul la gură ultima zi din viaţă, împreună… Am privit chipurile inocente ale copiilor voştri, uneori bucuroase, alteori uimite, am sărutat mâinile de mamă care i-au crescut, am căzut pe gânduri cu privirile pierdute în lumina lină pătrunsă prin ferestre de biserici, ne-aţi dus şi pe noi în pelerinajele voastre… Vă mulţumim pentru dragoste. Acum avem un trecut comun. Suntem o familie…” (integral pe Ziaristi Online)

foto: Cristina Nichitus Roncea/ Precum-in-cer.ro

 

PDF Download PDF

Parintele Alin Preotu: Un album despre frumusetea sufletului romanesc. Sarbatori binecuvantate!

December 30th, 2011

“Mulțumesc frumos pentru Cartea-Album! Este ca un pomelnic…când privești pe acolo începi să pomenești…precum în Biserică, așa și la privit….
Asta zic și eu, că “dacă ochiul e curat, toate sunt curate pentru cel curat” și uite așa surprinzi frumusețea sufletului românesc…
Sărbători binecuvântate!” (Parintele Alin Preotu, Mitropolia Moldovei si Bucovinei)

 

PDF Download PDF

Un album care te incalugareste. Corneliu Vlad, Ziaristi Online si Fotomagazin.ro despre Precum in cer, asa si pe pamant

December 28th, 2011

Ortodoxia romaneasca dainuie  (de  Corneliu Vlad)

“Nu m-am simtit vreodata intratata de smerit incat sa pasesc intr-un spatiu manastiresc altfel decat ca turist. Grabit, preocupat sau distrat, am trecut printr-un univers spiritual – si material – unic precum cainele prin apa. “Calatoria foto (de ce “foto” si nu, mai degraba, “cu privirea”) prin lumea ortodoxa romaneasca”, asa cum scrie pe coperta albumului “Precum in cer, asa si pe pamant” al Cristinei Nichitus Roncea, ma aseaza insa in starea cuvenita. Si de cucernicie, si rationala. Adica intr-o lume care este a Romaniei curate, profunde si vesnice. Globalizarea, tranzitia, ticalosiile si manelismele zilei nu spurca aceasta lume. Si mi-am soptit atunci in barba: “Unde ai vazut vreodata aste tari necunoscute?/Cand se petrecu-aceste? La o mie patru sute?”.

Da, acum, dar chiar si pe la o mie patru sute. Caci ferocele editor al acestei frumuseti de carte, Petru Romosan, care stie multe cele (“si ne-nvata si pe noi”, cum se spunea intr-o poezie de la gradinita) ne-a aratat, mie si prietenului meu dr. Viorel Roman de la Bremen, imagini luate de obiectivul artistei care sunt parca panze ale unor maestri italieni din secolul al XVI-lea. Lumina si umbra cad aici ca acum cateva secole, galbenul e la fel de mieriu, e tihna si e neprihanire pana si pe aparatul de radio, si pe cutiile cu vopsele Acrylic din chilii.

Lumea pe care aceste pagini ne-o pune sub ochi e romaneasca intrutotul, chiar daca  nu tot spatiul romanesc e cu adevarat Gradina Maicii Domnului, cum ne-a vazut Papa de la Roma cand a poposit pe aici, si nu numai el.

Zic estetii ca uratul e mai sugestiv, in arta, decat frumosul, ca in frescele bisericilor Iadul e mai impresionant ca priveliste decat Raiul. Iata ca nu e chiar intotdeauna asa.

Intorcand foile acestui nestemat dar de Craciun, de Pasti si de toate zilele, pentru cateva clipe m-am calugarit.”

 

Relatari noi: Fotomagazin.ro, Ziaristi Online

Multumiri: Fotomagazin.ro, Bookiseala, Metropotam, Gandul.info, Cotidianul.ro, Ziare.com, Ziua News, Ziaristi Online, CorectNews, Ziarul de investigatii, Carieremedia.ro, E-politic.ro, Bad Politics, Sursa de stiri, Spinul.ro, Romanian TribunePhoenix Mission, Revista Agero Stuttgart, Agentia de carte, Artline.ro, Artspirit.ro, Art-Emis.ro, Basarabeni.ro, Asii romani, Credinta-adevarata.ro, Necenzurat.ro, Stiri Maramures, Optimal Media, Totpal’s Daily News, Revista Singur, Melidonium, Roncea.ro, Anastasia Teodosie, Simona Ionescu, Dan Tanasa, George Damian, Dan Mititelu, Dinu Lazar

Leru-i, Doamne, Ler. Gandul.Info, Cotidianul.ro si Basarabeni.ro despre Precum in cer, asa si pe pamant
Cronica zilei: O lume purificata vazuta prin obiectivul Cristinei Nichitus Roncea
Artistul Eugen Al Pann: Precum in cer, asa si pe pamant este o carte despre Romania vesnica

 

PDF Download PDF

Craciun Fericit! Tatal nostru. Precum in cer, asa si pe pamant. La Multi Ani!

December 25th, 2011

Precum-in-cer.ro

PDF Download PDF

Leru-i, Doamne, Ler. Gandul.Info, Cotidianul.ro si Basarabeni.ro despre Precum in cer, asa si pe pamant

December 23rd, 2011

Fotojurnalista Cristina Nichituş Roncea a lansat recent albumul de fotografie Precum în cer, aşa şi pe pământ. Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească. Cu un cuvânt înainte al academicianului Florin Constantiniu, albumul în ediţie bilingvă română şi engleză a fost scos de editura Compania. Continuarea la Gandul.Info


Relatari noi: Gandul.info, Cotidianul.ro si Basarabeni.ro.

Multumiri: Bookiseala, Metropotam, Gandul.info, Cotidianul.ro, Ziare.com, Ziua News, Ziaristi Online, CorectNews, Ziarul de investigatii, Carieremedia.ro, E-politic.ro, Bad Politics, Sursa de stiri, Spinul.ro, Romanian TribunePhoenix Mission, Revista Agero Stuttgart, Agentia de carte, Artline.ro, Artspirit.ro, Art-Emis.ro, Basarabeni.ro, Asii romani, Credinta-adevarata.ro, Necenzurat.ro, Stiri Maramures, Optimal Media, Totpal’s Daily News, Revista Singur, Melidonium, Roncea.ro, Anastasia Teodosie, Simona Ionescu, Dan Tanasa, George Damian, Dan Mititelu, Dinu Lazar

Cronica zilei: O lume purificata vazuta prin obiectivul Cristinei Nichitus Roncea
Artistul Eugen Al Pann: Precum in cer, asa si pe pamant este o carte despre Romania vesnica

PDF Download PDF

Artistul Eugen Al Pann: Precum in cer, asa si pe pamant este o carte despre Romania vesnica

December 21st, 2011

“Precum in cer, asa si pe pamant” este o carte a linistii. Cristina Nichitus Roncea stie sa fotografieze pacea. Albumul ei ne plimba printr-o lume ce mai supravietuieste doar prin manastirile Romaniei, o Romanie nepoluata fonic, neopintita in rautati si orgolii, o Romanie care nu vorbeste despre incertul viitor_ e Romania vesnica!

O rasfoire in graba a cartii face privitorul sa o catalogheze ca un omagiu adus ortodoxiei dar personal cred ca e un omagiu adus Tatalui iar apoi copiilor lui, cei cu credinta si frica de Dumnezeu, un omagiu adus tuturor celor care-l marturisesc pe Mantuitor. Sunt convins ca oricine se va bucura de atmosfera pacii, a linistii si a curateniei pe care o va gasi in acest album, indiferent de confesiune.

Cristina Nichitus Roncea iubeste oamenii. Mi-am dat seama de asta dupa ce am vazut primele imagini. Pentru ca a ii iubi inseamna a-i intelege, iar ea i-a inteles pe toti cei pe care i-a fotografiat. Dovada sta analiza pe care o face cercetandu-le privirile. Directia in care privesc personajele Cristinei e numitorul comun. Cauti ochii lor si gasesti acea emotie unica ce te pune pe ganduri. Oamenii sunt surprinsi privind. Directia privirii e cheia fotografiilor acestui album. Cristina e sincera cu sine si simte ceea ce se intampla in jurul ei atunci cand are camera in mana. Intelege magia locului, il respecta si nu face uz de predeterminarea data de mestesugul artei fotografice. In nici una din cele 211 imagini ea nu face ceva regizat. Nu manipuleaza, nu minte si ne dam seama imediat ca e o buna crestina. Nu am vazut nicio fotografie in care imaginea sa vorbeasca despre orgoliul artistului, nici gand!

“Precum in cer, asa si pe pamant” e un foto-reportaj inedit, e o poveste rotunda care incepe si se termina intr-o nota de optimism aratandu-ne ca, daca mai exista locuri ca acestea, mai exista speranta.

Eugene Al Pann (PoP ART MAGAZINE)

PDF Download PDF

Cronica zilei: O lume purificata vazuta prin obiectivul Cristinei Nichitus Roncea

December 19th, 2011

Cristina Nichitus Roncea, un artist frumos, delicat, elegant si complex, ne ofera acum, in prag de sarbatori, o lucrare pentru eliberarea si curatirea sufletelor noastre. O incursiune fotografica in lumea ortodoxa romaneasca. “Precum in cer, asa si pe pamant” este titlul albumului in care Cristina Nichitus Roncea surprinde prin instantaneele sale puritatea vietii pe plaiuri romanesti de credinta.

Am ajuns prima oara la manastirea Petru Voda in seara de Craciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregateau sa mearga cu colindul. Iata-ma umbland, impreuna cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie in chilie. “Leru-i, Doamne, Ler / au pornit cu plugusorul / ingerii prin cer”. Intrasem, pe nesimtite, in calatoria din poveste. La casuta cu cei mai multi pelerini, in noapte, usa s-a deschis si din chilie a iesit chiar Mos Craciun, asa cum il stiam dintotdeauna: un patriarh inalt, cu barba alba, un zambet care-ti incalzeste inima si o privire care stie intreaga-ti viata, daca ai fost sau nu cuminte. Intrasem in Rai. Am simtit ca aceasta intalnire cu Parintele avea sa imi schimbe viata”. Astfel incepe, in cuvintele artistei, povestea albumului “Precum in cer, asa si pe pamant”, care se doreste a fi un omagiu artistic adus parintelui Justin Parvu, ctitorul manastirii Petru Voda, lacas inchinat martirilor din temnitele comuniste.

Este de ajuns sa deschidem site-ul dedicat albumului pentru a fi transpusi imediat intr-o alta lume. A linistii, a frumosului, a smereniei, a sufletului. O lume curata, nepatata de atingerea de multe ori sumbra si gri a cotidianului, putin cunoscuta de noi in profunzimea ei. O lume pe care e pacat sa n-o cunoastem.

Ramaneti in compania imaginilor pentru a va “inalta catre o lume purificata”, asa cum rezuma profesorul Florin Constantiniu experienta traita gratie albumului “Precum in cer, asa si pe pamant”. (Dana Olariu/CorectNews)

Multumiri: Bookiseala, MetropotamCotidianul.ro, Ziare.com, Ziua News, Ziaristi Online, CorectNews, Ziarul de investigatii, E-politic.roBad PoliticsRomanian Tribune, Agentia de carte, Artline.roArtspirit.ro, Art-Emis.roBasarabeni.ro, Asii romani, Credinta-adevarata.ro, Necenzurat.ro, Stiri Maramures, Optimal Media, Totpal’s Daily News, Revista Singur , Melidonium, Roncea.roAnastasia TeodosieSimona Ionescu, Dan Tanasa, George Damian, Dan Mititelu, Dinu Lazar

PDF Download PDF

Cadou de Craciun: O calatorie prin lumea ortodoxa romaneasca

December 13th, 2011

Se apropie Craciunul iar luna decembrie este pentru noi toti luna cadourilor pe care le oferim celor dragi, mari și mici.

Daca doriti sa oferiti cuiva drag albumul de fotografie «Precum in cer, asa si pe pamant», il puteti gasi cu 20% reducere fata de pretul din librarii (oferta valabila pana la finalul anului) comandandu-l direct de pe site-ul Editurii Compania (daca luati 2 albume, taxele de expediere sunt achitate de editura).

Pentru a comanda, trimiteţi un e-mail pe adresa editurii (compania@rdslink.ro) sau completati direct  Formularul de comanda (precizati numarul de cărţi pe care le doriţi, adresa dumneavoastră, numărul de telefon)
Editura va primi e-mail-ul dumneavoastră şi vă va confirma primirea comenzii tot pe e-mail. Comenzile primite în cursul săptămînii pînă la orele 15 sînt expediate în aceeaşi zi ; cele primite după orele 15 pleacă a doua zi, iar cele de peste week-end sînt puse la poştă lunea dimineaţă.

Ce daruim de Craciun - un comentariu al artistului pop-art Eugene Al Pann.
“De Craciun daruiti celor dragi arta, carte si, in general, lucruri facute de artisti si artizani romani. Cumparand Luis Vuitton, Georgio Armani, Levis, Taschen, Sony… etc nu ajutati cu nimic economia Romaniei.
“Precum in cer asa si pe pamant” e un album de fotografie excelent pentru a-l darui celor dragi de Craciun.”

« Precum in cer, asa si pe pamant ». Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca – Cristina Nichitus Roncea. Cu un cuvânt înainte al acad. Florin Constantiniu. Editura Compania, Bucuresti, 2011. Album în ediţie bilingvă (română-engleză) « On earth as it is in heaven ». A photo journey into the Romanian Eastern Orthodox realm

PDF Download PDF

Intalnirea cu Mos Craciun: Parintele Justin Parvu

December 10th, 2011

Am ajuns prima oara la manastirea Petru Voda in seara de Craciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregateau sa mearga cu colindul. Iata-ma umbland, impreuna cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie in chilie. “Leru-i, Doamne, Ler / au pornit cu plugusorul / îngerii prin cer”. Intrasem, pe nesimtite, in calatoria din poveste. La casuta cu cei mai multi pelerini, in noapte, usa s-a deschis si din chilie a iesit chiar Mos Craciun, asa cum il stiam dintotdeauna: un patriarh inalt, cu barba alba, un zambet care-ti incalzeste inima si o privire care stie intreaga-ti viata, daca ai fost sau nu cuminte. Intrasem in Rai. Am simtit ca aceasta intalnire cu Parintele avea sa imi schimbe viata.

Imi doresc ca albumul acesta sa aduca un smerit omagiu marelui marturisitor al ortodoxiei romane Justin Parvu, ctitorul Manastirii Petru Voda, la 20 de ani de cand s-a pus piatra de temelie a sfantului lacas inchinat martirilor din temnitele comuniste. Fara binecuvantarea, viziunea si caldura sa parinteasca, aceste imagini nu ar fi existat.

Multumesc, de asemenea, pentru buna primire si ingaduinta, tuturor preotilor din Mitropolia Moldovei si Bucovinei, surorilor, maicilor, fratilor si calugarilor din Manastirile Petru Voda, Paltin, Sihla, Sihastria, Secu, Neamt, Agapia, Varatec, Humor, Voronet, Moldovita, Sucevita, Arbore, Putna, Trei Ierarhi, Galata, Copou, Miclauseni, Catedrala Mitropolitana din Iasi, Catedrala Patriarhala si “Sfanta Maria” din Techirghiol.

Cristina Nichitus Roncea / «Precum in cer, asa si pe pamant» – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca. Editura Compania, Bucuresti, 2011.

Albumul de fotografie “Precum in cer, asa si pe pamant” – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca
Cuvant inainte al profesorului Florin Constantiniu: “Un album care ne inalta intr-o lume purificata”

PDF Download PDF

Albumul de fotografie Precum in cer, asa si pe pamant: Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca

December 10th, 2011

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai bine decat propria lui judecata ; poate declansa ca sa-si asigure o amintire plata si poate obtine… un miracol.

S-au asezat in acest album peste 210 cadre ca sa spuna povestea unui fel de a fi din interiorul ortodoxiei romanesti, asa cum arata ea in ultimii doi-trei ani (2008-2011).

Cristina Nichitus Roncea si-a deschis aici arhiva de mirean care fotografiaza in biserici si manastiri, in atelierele si bucatariile lor, in chilii si prin muntii in care calugarii se duc “la pustie”.

A avut sansa de a fi acceptata si ingaduita cum putini sunt, gratie unui firesc si unei simplitati inspirand liniste si incredere.

Sentimente justificate din ceea ce se poate vedea in album: o priza directa a evenimentului, iar nu punerea lui in scena; bucurii mari si sarbatori ale inimii, nu o antologie a fastului; momente de meditatie autentica si altele de munca la fel de adevarata, care tin laolalta viata spirituala si intruchiparea ei materiala, cerul si pamantul existentei, iar nu plasmuiri eterice asociate cu cine stie ce abstractii.

Pentru cei care vor sa-si curete sufletul, ca si pentru cei care nu cunosc aceasta anume Romanie sau pentru strainii care n-o cunosc deloc, invitatia la calatorie prin ortodoxia rasariteana de la noi are gustul fermecat al traditiei traite chiar la timpul prezent.

Printr-un noroc, obiectivul proaspat al aparatului de fotografiat s-a mutat de pe monumentul de arhitectura mereu pus in rama pe omul in rasa neagra care matura imprejurul lui, pe cel care aprinde candela, coase vesminte preotesti, duce vitele la pascut si ingrijeste de batrani ! O mica deplasare de accent: pasul de furnica dintre idee si inima.” (Adina Keneres – Editura Compania)

“De obicei, lucrarile de acest fel staruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – manastiri sau biserici de mir – din tara noastra si a comorilor de arta si cultura – icoane, obiecte de cult, manuscrise, carti – pastrate intre zidurile lor. De asta data insa, obiectivul fotografic a urmarit altceva: trairea intru Domnul a celor care au cautat mantuirea prin desavarsire, dar si legatura lor cu lumea credinciosilor, in mijlocul carora continua sa traiasca.” (Acad. Florin Constantiniu)

Intalnirea cu Mos Craciun – Parintele Justin Parvu
Cuvant inainte al profesorului Florin Constantiniu: “Un album care ne inalta intr-o lume purificata”

PDF Download PDF

Cuvant inainte al profesorului Florin Constantiniu: Un album care ne inalta intr-o lume purificata

December 10th, 2011

Albumul doamnei Cristina Nichituş Roncea oferă o imagine mai puţin obişnuită a vieţii ortodoxe din România. De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De astă dată însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască.

Pentru a înţelege mai bine crâmpeiele de viaţă bisericească – monastică, în primul rând – coborârea la obârşie este necesară. Una din caracteristicile creştinismului românesc este pătrunderea şi răspândirea învăţăturii lui Hristos de-a lungul unei lungi perioade, de la timpurile apostolice la încheierea etnogenezei românilor.

Dacă în cazul bulgarilor, ungurilor, ruşilor, de pildă, cunoaştem momentul, când un conducător politic – ţar, rege, mare cneaz – a impus creştinismul poporului său, românii apar dintru început ca un popor creştin. Miracol şi enigmă, întocmai ca şi continuitatea daco-romană, apoi română, la nord de Dunăre, în perioada migraţiilor (secolele III-XIII) s-ar putea repeta. În fapt însă, difuzarea creştinismului şi formarea poporului român au fost două procese concomitente, care s-au asociat în chipul cel mai strâns. Creştini am fost de când am apărut ca neam.

În Evul mediu, în lumea creştină, orice autoritate politică, era, în mod obligatoriu, dublată de una religioasă: alături de voievod, cneaz, rege stătea un prelat – episcop, mitropolit sau, la nevoie, un stareţ care-şi dobândise o autoritate spirituală. Când s-au întemeiat domniile româneşti, voievozii au avut alături ierarhi recunoscuţi de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

Aşa cum creştinarea românilor s-a desfăşurat pe tăcute şi neştiute, tot astfel, în împrejurări care rămân în obscuritate, în spaţiul carpato-dunărean, organizarea bisericească s-a aflat sub semnul hesihasmului (isihasmului), acel curent, care, originar încă din secolele IV-V, s-a afirmat plenar în secolul al XIV-lea prin învăţătura Sfântului Grigore Palama. Obiectivul lui era înălţarea, prin asceză, a omului până la perceperea luminii taborice, a strălucirii Mântuitorului, vădită în Schimbarea la Faţă. Atingerea unei trepte atât de înalte, de curăţie sufletească şi de comunicare cu Dumnezeu, pe Care „a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor”, cerea o forţă spirituală, capabilă să lupte cu ispitele şi să găsească, prin rugăciunea neîncetată, calea spre Domnul.

Dacă, atunci, în secolele XIV-XV şi chiar mai târziu, până la reînnoirea paisiană nu am avut clerici de rafinamentul teologic al palamiştilor, în schimb, hesihaştii români au devenit sihaştrii, pustnici, călugări retraşi în solitudine, dar gata oricând să dea sfatul cel bun pentru zidirea spirituală sau conduita în lume. Termenul însuşi de „sihastru” şi, mai ales, locul ocupat de el în imaginarul popular – unde este înconjurat de respect – dă măsura legăturii puternice dintre trăirea isihastă şi percepţia ei în masa credincioşilor.

Ajungem astfel la altă trăsătură a monahismului românesc: dialogul permanent dintre monahi şi laici. Trei factori sunt de avut în vedere pentru a înţelege această realitate. Mai întâi, permeabilitatea socială: în imensa lor majoritate, călugării au aceeaşi origine rurală ca şi masa credincioşilor. Ţăranul se recunoaşte în ţăran, în graiul, reprezentările, obişnuinţele atât ale unora, cât şi ale altora. În al doilea rând, rezultat al împrejurărilor vitrege – am fost mereu „în calea răotăţilor” – numai o elită cu totul restrânsă a clerului avea o înaltă cultură teologică; grosul clerului călugăresc şi mirean se împărtăşea din aceeaşi cultură de sorginte populară, ca şi credincioşii care îl frecventau. Dialogul devenea astfel foarte lesnicios. În sfârşit, prin stilul de viaţă, călugărul, supus ascultării, avea de îndeplinit diverse munci fizice, care, într-o lume agrară, erau, de regulă, activităţi legate de cultura pământului şi creşterea vitelor. Ţăranul, venit la mănăstire, vedea pe „părintele” lucrând la câmp sau îngrijind de vitele sau stupii mănăstirii, întocmai ca şi el în gospodăria lui.

Toate acestea „au spart” zidurile mănăstirii şi au integrat organic comunităţile călugăreşti în societatea românească. Respectul credinciosului de rând pentru omul în rasă nu-l înstrăinează în nici un chip pe cel din urmă de cel dintâi. Cleric şi laic se află într-o desăvârşită unitate spirituală şi mentală.

Aceste trăsături ale vieţii bisericeşti s-au păstrat nealterate din Evul mediu până astăzi. Este ceea ce explică locul eminent ocupat de Biserică în viaţa societăţii, prestigiul de care ea se bucură, forţa credinţei vădită, cel mai pregnant, în marele aflux de credincioşi la sărbătorile Bisericii.

Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, cu precădere în lumea monastică, înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean. Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect.

Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului pentru a ne înălţa într-o lume purificată. Cartea de faţă este, deopotrivă, o sursă de inspiraţie şi o chemare la împărtăşirea unor valori de esenţă divină. Indiferent de opţiunea celui care o va lua în mână – credincios sau ateu – cartea îi va fi de mare folos.

Acad. Florin Constantiniu

Cristina Nichitus Roncea / «Precum in cer, asa si pe pamant» – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca. Editura Compania, Bucuresti, 2011.

Intalnirea cu Mos Craciun – Parintele Justin Parvu
Albumul de fotografie “Precum in cer, asa si pe pamant” – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca

PDF Download PDF

 

© Cristina Nichitus Roncea photo-graphy.ro