Biblioteca Judeteană Dolj “Alexandru şi Aristia Aman” vă invită miercuri, 28 noiembrie, ora 13.30, la vernisajul Expoziţiei de fotografie “Precum în cer” a Cristinei Nichituş Roncea. Prezintă: Prof. Constantin Barbu şi Prof. Gheorghe Buzatu. Amfitrion: Dr. Lucian Dindirică. Fotografiile introduc privitorul cu delicateţe în interiorul vieţii mănăstireşti şi a lumii ortodoxe româneşti.

Expoziţia va putea fi vizionată în perioada 28 noiembrie – 28 decembrie 2012 la Biblioteca Judeteană Dolj “Alexandru şi Aristia Aman“, strada Mihail Kogălniceanu, numărul 9, Craiova.

Vă asteptăm!

Cuvântul Libertăţii: „Precum în cer”, un dar frumos în apropierea sărbătorilor

Cine nu o cunoaşte pe Cristina Nichituş Roncea, dar ajunge să-i admire numai o singură dată instantaneele sale, pline de lumină şi culoare, realizează că, dincolo de arta expusă pe simeze, îi vorbeşte un artist cu o sensibilitate aparte. Craiovenii au şi ei ocazia să descopere farmecul artei sale fotografie chiar astăzi, 28 noiembrie 2012, la Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, unde are loc vernisajul expoziţiei „Precum în cer”, care până acum s-a bucurat de succes la Bucureşti şi Iaşi.

Artistul Cristina Nichituş Roncea mizează pe delicateţea care se ascunde în lucrurile simple din lumea bisericească şi va fi prezentă la Craiova pentru a-şi prezenta, pe viu, fotografiile, vernisajul fiind programat să înceapă la ora 13.30: «Am ajuns prima oară la Mânăstirea „Petru Vodă” în seara de Crăciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregăteau să meargă cu colindul. Iată-mă umblând, împreună cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie în chilie. “Leru-i, Doamne, Ler/au pornit cu pluguşorul/îngerii prin cer”. Intrasem, pe nesimţite, în călătoria din poveste. La căsuţa cu cei mai mulţi pelerini, în noapte, uşa s-a deschis şi din chilie a ieşit chiar Moş Crăciun, aşa cum îl ştiam dintotdeauna: un patriarh înalt, cu barba albă, un zâmbet ce-ţi încălzeşte inima şi o privire ce-ţi ştie întreaga viaţă. Intrasem în Rai. Am simţit ca această întâlnire cu Părintele avea să îmi schimbe viaţa. Îmi doresc ca această expoziţie să aducă un smerit omagiu marelui mărturisitor al ortodoxiei române, Justin Pârvu, ctitorul mânăstirii „Petru Vodă”, la 20 de ani de când s-a pus piatra de temelie a sfântului lăcaş închinat martirilor din temniţele comuniste. Fără binecuvântarea, viziunea şi căldura sa părintească, aceste imagini nu ar fi existat», mărturiseşte artistul fotograf prima sa întâlnire cu trăirile cu care te provoacă lumea monahală.

Părintele Justin Pârvu: „E Patericul în picioare!”

Părintele Justin Pârvu, duhovnicul de la mânăstirea „Petru Vodă”, vorbeşte într-un mod foarte frumos despre albumul fotografic care stă la baza acestei expoziţii. “Când mă uit la Albumul acesta… e Patericul în picioare! Pentru că aici e şi viaţa ţăranului şi viaţa călugărului şi viaţa intelectualului şi tot acest ansamblu al unităţii noastre creştin-ortodoxe. Toate acestea parcă vorbesc de Patericul Românesc! Da! Şi, aşa cum vă spun – o revistă de maniera aceasta este un Îndreptar al creştinului ortodox. Şi pentru cel înţelept şi pentru cel mai puţin înţelept, este peste tot o imagine unde s-a nevoit neamul românesc. Acuma, sigur că aici, la noi, în aspectul acesta frumos în care trăim ne mai trebuie şi oleacă de viaţă, nu monahală dar măcar creştinească, măcar oleacă creştinească. Pentru că, dacă nu avem această viaţă duhovnicească, nu mai vine nimeni să te vadă ce faci, ce lucrezi, ce spui. Dar dacă vede oleacă de viaţă creştinească atunci îl poţi atrage pe om… De aceea şi noi – suntem o mână de români, o mână de oameni care trăim şi înţelegem – trebuie să ne punem apostolatul în apărarea vieţii noastre de familie, de biserică şi de neam. Aşa cum scrie aici: Precum în cer, aşa şi pe pământ! Revista aceasta cu toate fotografiile frumoase care sunt prezentate aici, nu este altceva decât Biserica Vie! Şi cu asta Dumnezeu să ne binecuvânteze!”.

Academician Florin Constantiniu:

“Cartea aceasta ne va fi de acum, asa cum spunea parintele Justin adineauri, ne va fi noua un indreptar si un indrumar in cunoasterea vietii manastiresti. Pentru ca in momentul de fata, cred ca marea problema a fiecarui crestin este felul in care noi ne racordam la viata care ne inconjoara.Cred ca dumneavoastra ati observat, a devenit un loc comun sa se vorbeasca despre secularizare dar nu este numai secularizarea veacului acestuia, e faptul ca impotriva Bisericii, impotriva crestinismului in general,se duce o adevarata ofensiva… In afara de aceasta, este ofensiva care se duce prin presa, prin televiziune, o viata care nu mai are nici un fel de norme morale, care sa o stapaneasca, sa o controleze, sa o impiedice sa alunece in pacat. Si as spune ca in momentul de fata este, eu nu ma sfiesc sa o spun, o ofensiva diavoleasca impotriva Bisericii. Or, pentru aceasta noi trebuie sa gasim arme cu care sa  luptam impotriva celor care vor sa ne distruga credinta. Si pentru a putea gasi  aceste arme as spune ca arsenalul nostru ramane invatatura lui Hristos, asa cum este ea pastrata in manastirile noastre ortodoxe pentru ca in manastirile noastre ortodoxe este aceasta traire profunda, de identificare cu invatatura divina care, intradevar, este o armura pe care o avem impotriva acestor ispite diavolesti. Dar noi, daca suntem crestini, avem acolo un drum – la biserica – fiindca numai acolo ne este Mantuirea noastra. Si albumul doamnei Nichitus Roncea este o invitatie ca fiecare dintre noi sa gaseasca ragazul, daca nu al unui pelerinaj, daca nu avem posibilitatea sa calcam pragul unei manastiri, sa ne inchinam la o icoana facatoare de minuni, sa sarutam o relicva de sfant, macar concentrati acolo, asa cum sunt calugarii atunci cand rostesc rugaciunea inimii, asa cum e stradania fiecaruia de a ajunge la lumina aceea taborica, cu aceasta carte alaturi sa gandim la ce este sacrificiul calugarului, la ce este rugaciunea calugarului si intotdeauna sa avem in minte exemplul calugarului.”

“Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, cu precădere în lumea monastică, înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean. Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect.

Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământşi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului pentru a ne înălţa într-o lume purificată.”

Despre Cristina Nichituş Roncea

Născută în 1973, Cristina Nichituş Roncea şi-a început devreme ucenicia în fotografie, învăţând primele noţiuni pe un aparat sovietic Smena6, developând apoi filmele alb-negru împreună cu fratele ei mai mare, în camera obscură improvizată acasă. Mai târziu, a urmat un curs de fotografie cu profesorul Ioan Matei Agapi, la Centrul Cultural Copou. A abandonat fotografia pentru o vreme, pentru a-şi realiza studiile de Ştiinţe Economice şi Drept la Universitatea “Al.I. Cuza” . În 2004 se decide să se întoarcă la prima pasiune şi să devină fotograf profesionist. Fotografiile ei au fost publicate mai întâi în presa locală, apoi în ziarele şi revistele naţionale (Ziua, Ziarul Financiar, Gândul, Business Magazin, Ce se întâmplă, doctore?, The One, revista Descoperă, Familia Ortodoxă, Apostolia). Din 2007, lucrează pentru agenţia naţională de ştiri Mediafax.

Precum în Cer, la Bucureşti

În perioada 15-30 ianuarie 2012 a avut loc la Muzeul Bucureştiului – Palatul Şuţu expoziţia de fotografie „Precum în Cer”, cu fotografii din albumul „Precum în cer, aşa şi pe pământ” – Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea. Simultan a fost lansată o expoziţie permanentizată la Librăria Sophia din Capitală, vernisată de regretatul profesor academician Florin Constantiniu. „De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mânăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De astă dată însă obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască”, spune academicianul Florin Constantiniu.

Precum în Cer, la Iaşi

Ieşenii s-au bucurat timp de o lună, la Muzeul Unirii, de expoziţia fotografică „Precum în cer, aşa şi pe pământ”, de Cristina Nichituş Roncea. Exponatele fac parte dintr-un album care reuneşte fotografii realizate în multe mânăstiri din ţara noastră. Vernisajul expoziției fotografice a avut loc la Muzeul Unirii din Iaşi pe 29 martie, odată cu lansarea volumului „Precum în cer, aşa şi pe pământ”. Manifestarea s-a desfăşurat în prezenţa Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, după deschiderea expoziţiei „Grigorescu – Artă sacră”, care cuprinde colecţia de icoane a pictorului Nicolae Grigorescu, aflate în patrimoniul Mânăstirii Agapia, informează Ziarul „Lumina”, Ediţia de Moldova.

Autor Laura Moţîrliche / Cuvântul Libertaţii

PDF

Sa te uiti la fotografii e altceva decat sa vezi fotografii. “Oricine poate sa se uite la fotografii, insa a vedea o fotografie implica si capacitatea de a o citi” ne spune Bernlef. Cred cu tarie in cuvintele lui, iar a citi o fotografie este o arta.

Zilele acestea, zbuciumate de atata tensiune, am descoperit linistea in fotografii, care dupa parerea mea, lasa cel mai cald si linistitor sentiment.
Anul acesta a inceput cu decoruri triste, oameni care protesteaza, indura frigul si spera cu tarie ca pot avea un viitor mai frumos. La cativa metri departare, de locul unde acum cateva luni pancarte pline de revolta umpleau piata, o oaza de liniste si caldura te inalta, inghetand orice gand rau dand speranta sentimentului ca bunatatea exista.

Cristina Nichitus Roncea ne propune sa traim “Precum in cer”. O expozitie de fotografii ce te inalta si care te duc spre o lume in care cuvintele sunt de prisos.

Cu mare caldura sufleteasca am intervievat-o pe autoarea fotografiilor. Va invit sa lecturati un interviu in care Cristina ne destanuie povestea din spatele cortinei expozitiei “Precum in cer”.

FemeiaStie.ro: Cristina, iti multumesc ca ai acceptat acest interviu. Prima luna a acestui an a venit cu o tensiune si zgomot. In acesta atmosfera, cum ai avut curajul de a aduce publicului o astfel de expozitie?

Cristina Nichitus Roncea: Nu am gandit-o ca un antidot pentru atmosfera tensionata de la Universitate, dar m-am bucurat ca macar o parte dintre oamenii care au intrat in incinta Palatului Sutu, unde a avut loc expozitia “Precum in cer, asa si pe pamant”, au gasit acolo o oaza de liniste. Pentru mine, vizita la manastirea Petru Voda a fost o experienta inaltatoare, o ocazie fara precedent de a invata ca poti sa fii mai fericit prin simplitate, straduindu-te sa indepartezi influentele nefaste, sa te bucuri de frumusetea din jur, pe care o gasesti in natura, dar si in oameni. Credinta te invata sa fii bun si astfel ajungi sa fii fericit prin tine insuti, fara sa astepti neaparat ceva de la cei din jur. Dincolo de situatia politica, de agitatia din oras sau de problemele personale, oamenii pot afla la aceasta expozitie ca monahii din manastirile Romaniei se roaga pentru fiecare suflet de roman, ca exista oaze si fortarete ale credintei si ca Dumnezeu nu ne lasa. Avem tendinta sa uitam asta din cauza greutatilor care ne apasa, insa credinta chiar ne ajuta sa depasim situatiile dificile si mai ales ne invata sa-i ajutam si pe cei din jur, atunci cand putem. De aceea, cand am primit propunerea ca expozitia de la Muzeul Bucurestiului sa se mute, de Sfintele Pasti, la Muzeul Unirii din Iasi, in sanul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, de unde sunt eu, m-am bucurat ca si apropiatii mei se vor incanta vizual si sufleteste cu lumea mirifica surprinsa in aceste fotografii.

FemeiaStie.ro: Aceasta calatorie in lumea ortodoxiei din Romania a fost o provocare, o dorinta personala sau pur si simplu o idee?

Cristina Nichitus Roncea: A fost o minune, in primul rand. In sensul ca aceasta poarta mi-a fost deschisa de Parintele Iustin, intr-o seara de Craciun, cand eram la usa chiliei sfintiei sale alaturi de pelerini, maici si calugari, cantandu-i colinde. Este si prima fotografie facuta cu Parintele, cu care de altfel si deschid expozitia. E drept ca cineva m-a dus de mana pana acolo… Dar dupa aceea toate au venit de la sine. Am vrut sa descopar taramul tainic al manastirilor Romaniei si, mai ales, sa-i trimit prin fotografiile mele si pe altii sa se impartaseasca din “gura de rai” pe care o reprezinta orice sfant asezamant ortodox. Traim intr-o lume in care stresul ne inunda si tind sa ne domine viata, asa ca tanjeam dupa linistea si inaltarea spirituala care stiam ca se regasesc dincolo de zidurile unei manastiri, acolo unde sunt oameni care traiesc frumos. Fotografia este mare mea pasiune, la care m-am intors dupa peregrinari prin Drept si Finante. Prin expozitie pledez – ca si in cazul experientei mele personale – la aceasta intoarcere la radacini, la traditie. Si m-am straduit sa transmit prin lucrarile mele acea stare minunata pe care o poti avea cand esti alaturi de oameni care traiesc in stransa legatura cu Dumnezeu. Nicaieri nu se poate vedea mai bine ca omul sfinteste locul decat in gradinile Maicii Domnului care sunt manastirile Romaniei. Bunatatea si linistea sunt transmise de fiecare coltisor din manastire, de fiecare fir de iarba, de fiecare floricica, de fiecare privire a oamenilor de acolo care stiu sa ierte, care au o rabdare infinita si o generozitate care poate schimba lumea. Si mai ales multa iubire, pe care o simti si simti ca trebuie sa o intorci chiar si celor mai putin norocosi, a nefericitilor care au uitat comandamentele Mantuitorului, au uitat sa iubeasca.

FemeiaStie.ro: Recunosc ca aceasta expozitie a trezit in mine un sentiment de nostalgie si o emotie speciala, pentru ca aceasta lume imi transmite un sentiment inedit. Cum ai reusit sa intri atat de adanc in lumea lor? Sa prinzi mesajul atat de aproape?

Cristina Nichitus Roncea: M-am straduit sa percep cu sufletul ceea ce vedeam in jurul meu. Ma bucur ca obiectivul aparatului de fotografiat a reusit sa surprinda ceea ce eu vedeam cu ochii mintii, ceea ce atingeam cu sufletul, ceea ce simteam cu inima in acele momente. De fiecare data cand imi privesc fotografiile, regasesc acele senzatii, acea stare de binecuvantare, si sper ca aceleasi stari sa le fie transmise si celor care imi vad lucrarile. Aparatul de fotografiat este ca o extensie a mea, fotografia este modul in care exprim ce simt, in care redau ce vad. La inceput, fotografiam in primul rand pentru mine dar mi-am dat seama ca multi din oamenii oraselor nu stiu ca exista acest univers ortodox manastiresc, ca dincolo de dogme si legende, este cu adevarat o cetatuie in care omul se regaseste, se descopera si isi invinge temerile, se transforma, se bucura de taine si ajunge la starea de binecuvantare. Am considerat aproape o datorie crestineasca in a arata chipul adevarat al ortodoxiei romanesti, nu cel maculat de ziare si posturi tv care nu au, de fapt, nici o legatura cu Romania romanilor, ci doar cu dominarea politica si economica a tarii.

FemeiaStie.ro: Oamenii privesc cu scepticism acest univers ortodox, sunt tentati sa judece si sa blameze. Ai avut sentimente de teama, de retinere atunci cand ai hotarat sa imortalizezi momente si spatii din acest teritoriu?

Cristina Nichitus Roncea: Scepticii si cei care judeca sunt aceia care privesc de la distanta, nu indraznesc sa se apropie si sunt cazuti in nestiinta. Multi sunt supusi manipularilor agresive, fatise sau subliminale. Un autor ortodox care demonstreaza cu prisosinta in lucrarile sale stadiul de “1984” la care a fost adus poporul roman este Virgiliu Gheorghe, ale carui carti vi le recomand cu staruinta. Din pacate, omul e cazut in pacat de la Adam si Eva incoace. Exista asadar si suflete care clevetesc sau ii arata cu degetul pe ceilalti, desi nimeni nu e fara pata, nimeni nu e demn sa arunce cu piatra. Fata de acestia am avut doar sentimentul de mila. Din pacate, acesti foarte putini rataciti nu fac decat sa ajute lucrarea vrajmasului, care doreste sa indeparteze oamenii de Biserica. Pentru noi, cei din exterior poate ca ne e mai usor sa constatam nereguli, decat sa laudam si sa ne minunam in fata desavarsirii, in fata frumosului, in fata miracolului. E mai usor sa cautam motive care sa ne indeparteze de un univers care ni se pare dificil de accesat decat sa ne straduim sa intelegem. Pentru aceasta Dumnezeu ne da iubire si daruri. Darul meu e fotografia. Prin fiecare fotograma am incercat sa deschid ochii celor care judeca fara a sti si, in acelasi timp, sa impletesc o camasa de zale, o armura de inele, legate intre ele, pentru a-i apara pe cei din manastiri – adeseori denigrati de dusmanii ortodoxiei -, cu imaginile adevarului. Fiecare fotografie este o za.

FemeiaStie.ro: Acesti oameni speciali decid sa duca o viata departe de lume, in pustiu. Care este asul tau din maneca, pentru ca ai reusit sa aduci emotia si simplitatea lor in niste fotografii deosebite? Cum ai intrat atat de profund in lumea lor fara agitatie?

Cristina Nichitus Roncea: Cu binecuvantare. La Petru Voda, cu binecuvantarea marelui duhvnic al Ortodoxiei romanesti, Parintele Iustin Parvu, si peste tot cu cea a ierarhului locului. Apoi cu dragostea celor din manastiri, fara de care nu poti face nimic. Nu poti sa fii turist in manastiri. Trebuie sa fii pelerin, sa participi la viata ortodoxa, sa intri in comuniune cu Dumnezeu si fratii tai, izolati de lume pentru lume. Ei sunt in manastiri nu numai pentru propria lor mantuire, ci pentru cea a neamului din care fac parte, a neamului nostru atat de incercat. Daca reusesti sa intelegi jertfa lor poti sa o si redai. Este ceea ce am incercat eu.

FemeiaStie.ro: Cu ce lectie de viata ai ramas in urma acestei experiente? In sensul ca aceasta incursiune a fost la fel ca orice alta sedinta foto sau are un loc si o semnificatie aparte?

Cristina Nichitus Roncea: Nicio sesiune de fotografie nu e pentru mine doar o sedinta foto; incerc sa surprind emotii, sentimente, incerc sa transmit ce vad si ce simt, sa spun o poveste sau sa redau o stare. Manastirile sunt locuri care pentru multi par rupte de realitate. Dar nu este deloc asa. In manastiri sunt oameni bine ancorati in prezent si determinati pentru viitor mai ales pentru ca isi cunosc trecutul. Poate o sa va surprinda chiar si pe dvs, dar in multe manastiri am intalnit monahi si monahii cu doua facultati, mastere si doctorate, invatati extraordinari, matematicieni si ciberneticieni, vorbitori si traducatori de greaca veche, ebraica, latina, etc, doctori de suflete si de trupuri, artisti de o infinita sensibilitate, ganditori profunzi si, nu in ultimul rand, inainte vazatori care iti vad sufletul ca la razele X si traiesc fiecare durere a neamului din care facem parte. Am vazut si am trait minuni. Sunt calugari – stanci de credinta, sunt maicute – mladite ale adevarului, sunt oameni care par a fi sfinti coborati pe pamant. Priviti la chipurile lor: cata blandete, cata caldura! Am si acest proiect fotografic – oarecum blocat din cauza smereniei multora – de a reda privirile calugarilor. Atat de glasuitoare prin tacere. Sunt oameni legati de Dumnezeu si pentru ca fiecare fapta si fiecare gest al lor au loc in virtutea iubirii pe care o simt fata de Mantuitor si fata de aproapele lor. Nici nu-ti dai seama sigur daca e ca o calatorie in trecut sau ca o viziune a unei lumi curate si simple, cu oameni pentru care bogatia spirituala cantareste mult mai mult decat bunurile materiale, care muncesc si se roaga pentru noi incontinuu. Cat de inaltatoare este slujba de noapte! Daca vreti sa pasiti pe scara spre Rai mergeti la o slujba de noapte de la o vrednica manastire. Eu am ramas cu multe lectii de viata, poate ca cea mai importanta este aceea ca raspunsurile pentru sensul vietii noastre se gasesc in noi si avem nevoie de ingeri si arhangheli ca sa ni le descopere si de sfinti ca se le faca sa se implineasca, cu ajutorul lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. E atat de simplu. Rolul manastirilor este, cred eu, si din perspectiva fotografiilor mele, de a te asterne mai usor pe calea spre mantuire.

FemeiaStie.ro: Cum ti-a venit ideea titlului expozitiei “Precum in cer asa si pe pamant”? Are o poveste sau a fost ceva spontan?

Cristina Nichitus Roncea: Titlul a fost ales, foarte inspirat, de catre editura Compania, care a publicat Albumul de fotografie chiar cu acest titlu. A fost o revelatie probabil, in timpul definitivarii Albumului. Va marturisesc ca existau mai multe variante. Eu m-am rugat sa ramana acesta. Trebuie sa va spun ca totul a fost minunat si cu tiparirea Albumului de catre sotii Romosan, chiar in prejma Craciunului, si cu tot ce a urmat. A fost un sir de intamplari dintr-acelea care se petrec atunci cand Dumnezeu vrea sa ramana anonim. S-a gasit un sponsor binevoitor, care nici macar nu si-a dorit mediatizare, dar eu se cuvine sa-i multumesc si public, este vorba de compania Luxten. Apoi am avut norocul sa-l gasim pe profesorul Florin Constantiniu, la care tin foarte mult si care a fost din prima foarte bucuros sa faca prefata mai ales ca dansul a trait in copilarie chiar pe meleagurile si in manastirile din fotografiile mele. Domnul profesor a lansat si cartea, la Libraria Sophia, cu un profund cuvant marturisitor despre starea ortodoxiei si rolul manastirilor in viata noastra. O lansare intregita, la ideea monahului Filotheu si a Mihaelei Voicu, de o expozitie organizata ad-hoc si deja permanentizata. Apoi a urmat expozitia de la Palatul Sutu, gazduita cu drag de conducerea Muzeului Bucurestiului, cand s-a gasit un alt mecena, i-as putea spune, Casa de Avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii, fara de care nu puteam realiza toata aceasta lucrare. Au vorbit la lansare domnul profesor Radu Ciuceanu, fost detinut politic, presedinte al Institutului National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane si dl academician Alexandru Surdu, presedintele Sectiei de Filosofie si Teologie a Academiei Romane. Toate acestea le-am adunat pe un site, care se numeste chiar www.precum-in-cer.ro. Nimic nu s-ar fi intamplat insa fara de ajutorul celora carora trebuie sa le multumesc in primul rand: Parintele Iustin si Maica Iustina, stareta Manastirii Paltin – Petru Voda. Acum am fost invitata la Iasi de Complexul Muzeal National “Moldova”, unde am avut sansa sa vernisez expozitia impreuna cu cea a icoanelor lui Grigorescu de la Agapia si in prezenta Inalt Preasfintitului Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care m-a indemnat sa continui lucrarea exact ca in titlul ales: “precum in cer asa si pe pamant”. Iata, un sir de bucurii dumnezeesti, dar si de responsabilitati pe masura…

FemeiaStie.ro: Cu ce asteptari ai pornit cand ai adus in ochii publicului aceste fotografii? Esti placut surprinsa de rezultat si de magnetul catre public?

Cristina Nichitus Roncea: Mi-am dorit ca fotografiile mele sa fie privite cu sufletul. Sunt foarte incantata de faptul ca oamenii au rezonat perfect cu intentiile mele, au reusit sa simta emotie si o stare de bine, de incantare. Au vazut puritatea din ochii unui copil, de la Caminul de copii al Manastirii Petru Voda, intelepciunea din privirea unei batrane de la azilul aceleiasi manastiri, fragilitatea si nemaipomenita frumusete a unei flori rasarite la radacina unui copac, admirata de o monaha, aproape au simtit aerul proaspat si racoarea zapezii curate din Muntii Neamtului, au ascultat glasul minunat al maicilor la slujba, dar au auzit si cea mai frumoasa muzica – sunetul clopotelor, cum spunea prea bunul Parinte Arsenie Papacioc, de a carui sfanta binecuvantare m-am bucurat, au vazut credinta romanilor si lumina divina ce izvoraste din sufletele linistite ale calugarilor si, sper eu, au simtit prezenta lui Dumnezeu in fiecare particica a lumii ortodoxe romanesti, pe care am incercat sa o redau pe cat am putut. Doresc tuturor cititoarelor FemeiaStie sa se bucure de toate darurile pe care le gasesc in manastirile ortodoxe romanesti, asemenea mie. Eu, una, am simtit protectia si binecuvantarea ce pot fi date prin mana unor oameni care au primit har ca sa il reverse asupra noastra, doi mari duhovnici ai Ortodoxiei romane, fosti detinuti politic si luptatori pentru dreapta credinta, care tin neamul sa nu cada, unul din ceruri, unul de pe pamant. Sunt taine accesibile celor care vor cu adevarat sa le cunoasca, sa se impartaseasca in duh si fapta. Nici nu trebuie sa bati la usa ortodoxiei: portile manastirilor sunt tot timpul larg deschise. Te asteapta. Fotografiile mele sunt o invitatie asadar, de a pasi pe calea iubirii si a adevarului.

FemeiaStie.ro: Multumesc mult Cristina! Mult succes si drum luminos!

Cristina Nichitus: Roncea: Multumesc si eu!

FemeiaStie.ro: Pentru mai multe fotografii si informatii, accesati acest basilica.ro sau precum-in-cer.ro

Un interviu realizat de: Ecaterina Virgolici / FemeiaStie.ro

PDF

Pentru prietenii nostri care nu au reusit sa ajunga la Expozitia de Fotografie “Precum in cer” am creat posibilitatea unei vizite virtuale. Puteti sa va plimbati, apasand sageata din mijlocul ecranului de mai jos si folosind meniul din stanga (apropiere, indepartare, rotire, full screen, etc).
Vizionare placuta!

CUM A FOST LA VERNISAJUL EXPOZITIEI DE FOTOGRAFIE “PRECUM IN CER” DE LA PALATUL SUTU

În perioada 15-30 ianuarie 2012 s-a desfăşurat la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu Expoziţia de Fotografie “PRECUM ÎN CER” cu fotografii din albumul “Precum în cer, aşa şi pe pământ”- Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea.

La vernisaj au luat cuvantul profesorul Radu Ciuceanu, fost detinut politic (1948 – 1963, fost membru in conducerea Mișcarii Naționale de Rezistență Anticomunistă din Oltenia), președinte al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane, Doctor în istorie si membru al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania si al Federatiei Internationale de Arta Fotografica si Academicianul Alexandru Surdu, Filosof, Doctor în filosofie, Preşedinte al Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, Director al Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, Membru titular al Academiei Române din 1993 (corespondent – 1992).

Discursul Profesorului Dr Radu Ciuceanu la vernisajul expozitiei “Precum in cer” de Cristina Nichitus Roncea

Discursul Profesorului Academician Alexandru Surdu la vernisajul expozitiei “Precum in cer” de Cristina Nichitus Roncea

“Am apucat sa arunc o privire asupra acestei expozitii constatand de la inceput niste calitati deoesebite ale fotografiilor, care au o tusa deosebita, sunt facute din diferite perspective, uneori sunt prinse amanunte, alteori sunt prinse ansambluri dar daca ar fi vorba sa ii dau o denumire, asa cum mi-a sugerat domnul Adrian Horezeanu, lingvistul nostru care se pricepe atat de bine la limba romana, dansul zicea “Precum in cer, asa si pre pamant”. Este o comparatie foarte buna, eu as zice ca expozitia merge tocmai invers, merge de pe pamant, merge de la credinta, catre coltul de la intrare, in dreapta, catre cer. Si aceasta urcare este foarte bine temperata. Adica se porneste cineva, sa zicem, care nu este orthodox dar care totusi crede in Dumnezeu si ar viziona in felul acesta expozitia, facand abstractie de coltul acesta care s-ar incadra mai bine in cursul desfasurarii catre cer, si-ar da seama ce vrea sa insemne. Deci, ne gasim pe pamant, ne gasim intre alb si negru, ne gasim intre Bine si Rau, si totusi sunt anumite persoane pe care noi le numim preoti care au privirea catre cer dar care se gasesc in diferite ambiante si au mainile cu care implora, mainile cu care se inalta pe ei insisi catre un cer, catre o imparatie a cerului. Si albul acesta si negrul, Binele si Raul, cu posibilitatile lui are intotdeauna cate o deschidere, are si cate o lumina. Si lumina aceea o citim si in ochii personajelor care pot fi asemanate cu niste sfinti printre noi deoarece au si locasurile lor, cum aveau si zeitatile antice templele. In temple se stie foarte bine ca nu intra lumea, asa cum intra aici, la expozitie. Templul era o cladire imensa in care era statuia zeului. Nu era zeul, era statuia lui. Aici vedem incaperile, templele noastre mici in care sunt icoanele si slujitorii lor. Nu se inchina la icoane, ci prin intermediul icoanelor se inchina la divinitate. Vedem aici ceva care razbate parca si tot tinde in sus pentru ca in cele din urma sa vedem un grup pe care l-a semnalat si distinsul domn Radu Ciuceanu, un grup care alcatuieste corul. Corul acesta in Antichitate juca un rol cu totul deosebit in tragediile antice. Corul era cel care povestea actiunea si toata actiunea o gasim acolo, cantata de corul acela, dupa care glasurile lor se ridica. Dumneavoastra vedeti mai bine, din partea aceea, se ridica catre cer. Si parca din inaltul cerului vine un raspuns, vine o stralucire, o vedeti dumneavoastra acolo, care se indreapta catre noi. Adica toate acestea nu sunt zadarnice, modul acesta in care intelegem noi legatura dintre existent si trancendenta, dintre ceea ce este aici si ceea ce este dincolo, primeste un raspuns.

Poate ca rugaciunile noastre si ale romanilor, atat de amarati in zilele noastre, vor fi auzite undeva si poate ca un soare din acela cum apare pe munti, cum apare in muntii Bucegi si straluceste pe crucea de pe Caraiman, poate ca ne va lumina si pe noi, poate ca ne va lumina mintile si ne va curata sufletele. Sigur ca sunt influentat de ceea ce se petrece, dar poate ca expozitia aceasta ne spune ceva despre sufletul nostru. Am scris o carte despre sufletul romanesc, cu alta ocazie o sa v-o ofer, “A sufletului romanesc cinstire”. Exista multe modalitati prin care sa aducem cinstire sufletului romanesc.

Mie mi se pare ca aceasta expozitie, asa cum am vazut-o eu in fuga, facuta de distinsa doamna Cristina Nichitus Roncea care are un ochi, vad ca se uita mai mult cu dreptul decat cu stangul in aparat, are un ochi bine format. Ne-a prins bine sufletele si ne-a prins bine aceasta expozitie, mai ales ca este alaturi de sufletul nostru care se zbate aici, in Piata Universitatii, alaturi de sufletele noastre. Este o expozitie de suflet si o felicit pe distinsa doamna Cristina Nichitus Roncea!”

VIDEO discurs, aici.
FOTOGRAFII de la vernisaj:

CUM A FOST LA LANSAREA EXPOZITIEI DE LA LIBRARIA SOPHIA

Discursul Profesorului Academician Florin Constantiniu la lansarea albumului de fotografie “Precum in cer, asa si pe pamant” de Cristina Nichitus Roncea

“Prea cucernice Parinte, onorat auditoriu, dragi cititori,

E pt mine si o mare onoare dar ma simt, o spun cu toata sinceritatea, nevrednic dupa ce am auzit cuvantul acesta care nu este numai un cuvant de prezentare a unei carti dar este si un cuvant de invatatura al parintelui Justin, pentru ca parintele Justin a ilustrat ceea ce dumneavoastra veti gasi in albumul doamnei Cristina Nichitus Roncea in ceea ce priveste viata monahala. A exprimat, as spune, in esenta ei, aceasta traire in solitudinea manastirii. Si eu, care in tinerete, in copilarie, am vrut si eu sa imbratisez preotia, dar m-am considerat exact cum si in seara aceasta ma consider nevrednic sa vorbesc dupa parintele Justin, m-am considerat nevrednic de haina preoteasca, am primit cu mare bucurie invitatia aceasta pe care mi-a facut-o doamna Nichitus Roncea si Editura Compania de a prefata volumul care se lanseaza in aceasta seara in fata dumneavoastra. Si am privit acest album in primul rand ca un istoric, fiindca pentru noi, istoricii, aceste imagini reprezinta niste izvoare, niste surse pentru cercetare. Exista in tipologia surselor pe care le foloseste istoricul asa-numitele izvoare iconografice. Si iata, prin mijloacele tehnice moderne, fotografia, ca si filmul, a ajuns sa fie pentru cercetatorul istoric un izvor. Si parcurgand acest album, am intrat, ca sa spun asa, in viata monahala pentru ca doamna Nichitus Roncea a izbutit sa surprinda aspectele cele mai caracteristice ale vietii de manastire.

Acum eu, ca istoric, stiu ce a insemnat Biserica in istoria poporului roman. As spune ca nu sunt foarte multe popoare in a caror evolutie Biserica sa fi jucat un rol atat de important cum a jucat in istoria romanilor. Pentru ca inca de la aparitia organizarii noastre de stat, a statelor feudale romanesti, Biserica a jucat un rol esential. A jucat un rol acolo, in Transilvania pentru ca Transilvania fiind inclusa intr-o arie de expansiune a regatului ungar, care avea o functie apostolica, adica regii maghiari aveau incredintata de catre Papalitate misiunea aceasta de a difuza confesiunea catolica, deci ei faceau un prozelitism. Si in secolul al XIV-lea regele Ludovic I al Ungariei a hotarat ca nimeni dintre cei care erau nobili sa nu mai pastreze statutul de nobil daca nu era catolic. Atunci, nobilii romani au fost pusi in fata unei alternative dureroase. Sau sa-si abjure credinta, sa treaca la catolicism dar aceasta ii desprindea de masa poporului roman si ii deschidea maghiarizarii si lucrul acesta s-a intamplat cu familia Corvinestilor. Iancu de Hunedoara era roman dar Mathias Corvin, care a fost fiul lui si a ajuns regele Ungariei, nu mai avea constiinta romanitatii. Se integrase perfect nobilimii maghiare.

Iar dincoace de Carpati, in zona aceasta care apartine asa numitului Commonwealth bizantin, adica a ariei de difuzare a civilizatiei si culturii bizantine si a organizarii ecleziastice bizantine, viata de stat s-a dezvoltat in umbra Bisericii, pentru ca in Evul Mediu nu se concepea sa existe un stapanitor politic daca nu era dublat de o capetenie bisericeasca. Si atunci, la 1330 il avem pe Basarab, invingatorul de la Posada, si la 1359 il avem pe Iachint, astazi sfantul Iachint de la Vicina care este intaiul mitropolit al Tarii Romanesti.

Biserica a jucat si in Transilvania si in Moldova si Tara Romaneasca aceasta functie esentiala de a pastra constiinta identitatii poporului roman, adica intre identitatea nationala si confesiunea ortodoxa a existat o asociere extraordinar de puternica.

Si in cadrul Bisericii as spune ca elementul cel mai important in viata noastra bisericeasca a fost monahismul pentru ca noi am avut aceasta mare sansa ca organizarea noastra de manastire s-a facut sub semnul isihasmului. Aici sunt convins ca sunt foarte multi studenti de la Teologie si nu este nevoie sa explic ce reprezinta conceptia isihasta, viziunea isihasta in dezvoltarea spiritualitatii ortodoxe. Voi spune un singur lucru: faptul ca la noi cuvantul de “sihastru” deriva din “isihast” arata ca viata manastireasca a stat sub semnul acestei invataturi a sfantului Grigore Palama care ne indeamna ca prin aceasta concentrare spirituala, prin rostirea neincetata a rugaciunii inimii, sa ne ridicam pana la stadiul acela la care s-au inaltat sfintii Petru, Iacob si Ioan cand, insotindu-l pe Mantuitorul Iisus Hristos pe muntele Taborului s-au impartasit de lumina taborica. Pentru ca, asa cum se spune si la slujba bisericeasca, pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinta oamenilor. Dar atunci ce putem vedea noi din Dumnezeu? Putem vedea acea lumina pe care au vazut-o cei trei apostoli cand Iisus s-a schimbat la fata pe muntele Taborului. Si in monahismul orthodox aceasta invatatura a sfantului Grigore Palama, dar care are radacini mai vechi decat sfantul Grigore Palama, in aceasta invatatura noi avem un indemn de a ne ridica prin aceasta viata curata, prin aceasta concentrare in interiorul nostru, prin trairea noastra in Dumnezeu, sa ne ridicam la starea aceea de liniste, de pace sufleteasca si mai ales de impartasire de lumina dumnezeiasca incat pentru Biserica ortodoxa faptul ca in structura ei s-a aflat institutia monahica care era intemeiata pe aceasta invatatura isihasta, a facut ca monahismul romanesc sa fie un factor de educare a societatii romanesti.

Si eu am incercat si incerc intotdeauna sa spun ca exista un sir de factori care confera un specific al calugarului roman de-a lungul istoriei poporului nostru.

In primul rand exista ceea ce numesc eu permeabilitatea sociala, adica marea majoritate a celor care au imbratisat, a celor care s-au dedicat vietii calugaresti proveneau din clasa taraneasca, era o osmoza perfecta intre taranime, ceea ce se numeste talpa tarii, si acesti calugari. Vedeti, poate ca ati citit sau ati vazut filmul, ce era calugarul in Occident, ati vazut in “Numele trandafirului”, era o categorie de oameni care, sigur, traiau in acele manastiri, dupa regulile vietii monahale occidentale, desfasurau o activitate culturala foarte bogata in acele scriptorii, dar intre ei si laicat, cum am spune astazi, era o mare distanta. As spune poate chiar era o fractura. Lucrul acesta n-a existat la noi. Aceasta permeabilitate sociala a facut ca monahul, desi traia acolo, retras in chilia manastii, totusi sa apartina si sa se integreze perfect vietii acestei mari majoritati a poporului roman care erau taranii.

In al doilea rand, si calugarul si taranul s-au hranit, ca sa spun asa, din aceeasi cultura populara. Acolo, in Occident, calugarii se considerau detinatorii – aveau monopolul – culturii. Ei aveau acces la invatatura cea mai inalta, pe cand aici, la noi, lasand la o parte elita clerului, care aceia aveau o pregatire teologica serioasa, in Evul Mediu mai ales, aceasta capacitate, aceasta posibilitate de dialog permanent intre omul de rand si calugar, a facut ca si unul si altul sa se simta foarte aproape.

Iar in al treilea rand, exista aceasta comunitate de stil de viata. Daca luati cartea doamnei Nichitus Roncea o sa vedeti acolo scene unde calugarul merge sa care var la manastire, merge sa spele rufele de la manastire, sa faca curatenie, sa lucreze la bucatarie, taranul acela care venea de la ogor unde facea si el claca la boier, il vedea si pe calugar indeletnicindu-se cu aceleasi obligatii si asta crea o apropiere si o comunitate care a facut ca intre calugar si omul de rand de la noi, as spune romanul obisnuit, sa existe o legatura foarte puternica.

Si albumul ne introduce, as spune, cu foarte mare competenta si abilitate in acest aspecte care de multe ori sunt ascunse ale vietii calugaresti. Noi cand mergem in manastire vedem in primul rand opera de arta, mergem sa dam un acatist si dupa aceea plecam cu convingerea ca am avut un contact cu manastirea care, in sfarsit, ne-a dat o satisfactie estetica sau morala. Pe cand acum, albumul doamnei Nichitus Roncea ne permite sa patrundem in ungherele vietii calugaresti, sa cunoastem putin aceasta manastire din interior. Ceea ce se numeste astazi un “insider” a fost doamna Nichitus Roncea atunci cand a facut aceste fotografii.

Si iata ca printr-o oranduiala a proniei ceresti aceasta lansare are loc astazi cand sunt praznuiti alaturi de alti sfinti, doi mari parinti ai vietii calugaresti. Este vorba de sfantul Macarie Egipteanul sau sfantul Macarie cel Mare si sfantul Macarie Alexandrinul. Iar maine este sfantul Eftimie cel Mare care, cum spune foarte frumos la Tropar, Sfantul Eftimie cel Mare a facut ca pustia aceasta neroditoare sa rodeasca pe fiii cei duhovnicesti prin stradania lui. Si noi astazi suntem chemati sa patrundem, gratie acestui album, in lumea manastireasca pe care nu o frecventam decat cu totul intamplator, sa spunem vara, intr-un concediu sau cati dintre noi merg intr-un pelerinaj din acela ca sa patrunda sau cat pot sa stea acolo in manastire.

Cartea aceasta ne va fi de acum, asa cum spunea parintele Justin adineauri, ne va fi noua un indreptar si un indrumar in cunoasterea vietii manastiresti. Pentru ca in momentul de fata, cred ca marea problema a fiecarui crestin este felul in care noi ne racordam la viata care ne inconjoara. Cred ca dumneavoastra ati observat, a devenit un loc comun sa se vorbeasca despre secularizare dar nu este numai secularizarea veacului acestuia, e faptul ca impotriva Bisericii, impotriva crestinismului in general,se duce o adevarata ofensiva. Eu intotdeauna semnalez faptul ca la Craciun si la Pasti iau revistele care apar in Occident si sub pretextul acesta, al prezentarii, care sunt rezultatele cele mai noi in ce priveste cercetarea inceputurilor crestinismului, a predicii Mantuitorului, a activitatii apostolilor, se strecoara cu foarte mare dibacie necredinta. Se pune sub semnul indoielii tot ceea ce este temeiul de baza al credintei noastre, se pune sub semnul intrebarii si se sadeste in sufletul credinciosului indoiala. In afara de aceasta, este ofensiva care se duce prin presa, prin televiziune, o viata care nu mai are nici un fel de norme morale, care sa o stapaneasca, sa o controleze, sa o impiedice sa alunece in pacat. Si as spune ca in momentul de fata este, eu nu ma sfiesc sa o spun, o ofensiva diavoleasca impotriva Bisericii.

Or, pentru aceasta noi trebuie sa gasim arme cu care sa luptam impotriva celor care vor sa ne distruga credinta. Si pentru a putea gasi aceste arme as spune ca arsenalul nostru ramane invatatura lui Hristos, asa cum este ea pastrata in manastirile noastre ortodoxe pentru ca in manastirile noastre ortodoxe este aceasta traire profunda, de identificare cu invatatura divina care, intradevar, este o armura pe care o avem impotriva acestor ispite diavolesti. Noi, sigur, suntem niste firi slabe, sfantul Macarie – este episodul acesta in Pateric – sfantul Macarie Egipteanul cand a vrut sa se faca calugar avea mari indoileli daca avea forta necesara pentru a imbratisa viata calugareasca. Mergand acolo, in pustie, a vazut la un moment dat doi oameni care erau goi si stateau acolo, in apropierea Nilului cred ca era, si i-a intrebat “dar cum puteti trai asa, nu va arde arsita soarelui, nu va ingheata frigul iernii?” si ei au raspuns: “Nu. Dumnezeu ne ajuta sa nu simtim nici arsita verii, nici frigul iernii pentru ca Dumnezeu ne da, intradevar, acest sprijin daca noi il cautam”. Si eu am avut intotdeauna in minte cuvantul parintelui Steinhard care il cita intr-una din predicilesale pe sfantul Isac Sirul. Si ce spunea sfantul Isac Sirul? “Nu huliti spunand ca Dumnezeu este drept” Cand auzim cuvintele astea, intradevar, ni se pare ca este o greseala, ca este o aruncare in ispita. Cum sa spunem ca e hula daca spunem ca Dumnezeu nu este drept? Si sfantul Isac Sirul pe care il interpreteaza parintele Steinhard avea in vedere ca Dumnezeu, daca ar fi drept, atat cat suntem noi de pacatosi, nu ne-am mantui, nu am avea dreptul sa ne rugam Lui ca sa ne ajute, pentru ca nu suntem vrednici de mila Lui. Dar El,tocmai pentru ca nu este drept, ci este milostiv, de aceea se coboara asupra noastra si ne da ajutorul Lui.

Si am sa inchei cu un episod din viata unui sfant care se praznuieste tot maine. Este foarte putin cunoscut, Petru Vamesul, e un dregator bizantin care a trait in vremea lui Justinian, Justian domneste intre 527-565. La inceput era un om foarte rau, zgarcit in primul rand, si a venit odata la el un sarac si i-a cerut sa-i dea ceva de pomana si Petru Vamesul s-a infuriat si a luat o paine si a aruncat-o in el ca sa-l alunge. Dupa aceea, la scurt timp, s-a imbolnavit Petre Vamesul si a avut o viziune, avea impresia ca va muri si si-a vazut sufletul care era cantarit acolo, intre ingeri si diavoli, care tineau balanta. Si diavolii puneau toate pacatele lui si trageau talerul balantei. Si a venit ingerul si la faptele bune ce putea pune, care era singura fapta buna pe care o facuse? Ca zvarlise cu aceasta paine, nu i-o daduse, zvarlise aceasta paine in sarac ca sa-l alunge. Si ingerul a luat si a pus aceasta paine in talger ca sa-l maintuie. In sensul asta, Dumnezeu nu e drept, ci este milostiv. Si cred ca invatatura aceasta este extrem de importanta mai ales acum, in zilele noastre.

Noi vedem ce agitatie este acum in Bucuresti, se iese pe strada, se protesteaza, se incendiaza si asa mai departe. Acestea sunt problemele veacului acestuia, mersul pe strada si iesitul la demonstratie. Dar noi, daca suntem crestini, avem acolo un drum – la biserica – fiindca numai acolo ne este Mantuirea noastra. Si albumul doamnei Nichitus Roncea este o invitatie ca fiecare dintre noi sa gaseasca ragazul, daca nu al unui pelerinaj, daca nu avem posibilitatea sa calcam pragul unei manastiri, sa ne inchinam la o icoana facatoare de minuni, sa sarutam o relicva de sfant, macar concentrati acolo, asa cum sunt calugarii atunci cand rostesc rugaciunea inimii, asa cum e stradania fiecaruia de a ajunge la lumina aceea taborica, cu aceasta carte alaturi sa gandim la ce este sacrificiul calugarului, la ce este rugaciunea calugarului si intotdeauna sa avem in minte exemplul calugarului.

Va multumesc!”

VIDEO discurs, aici si aici.

FOTOGRAFII de la lansare, in slide-ul de mai jos.

Strict autentic: La vederea multimii care nu a reusit sa intre in Libraria Sophia din Bucuresti o echipa de jandarmi s-a interesat daca este vorba de o manifestare de protest. Jandarmilor li s-a explicat ca este o demonstratie, dar pentru Patericul Egyptean si un Album de fotografie dedicat Ortodoxiei. Dupa ce s-au convins ca asa este s-au intors la autobuzele lor parcate in Piata Unirii in asteptarea unei eventuale interventii in Piata Universitatii. Vedeti si: VIDEO. La TVR, despre albumul de fotografie PRECUM IN CER la emisiunea DE CE AS CITI. Despre forta evocatoare a imaginii.

PDF

„Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului, pentru a ne înălţa într-o lume purificată. ”

Astăzi, 19 ianuarie, de la ora 18.00, Libraria „Sophia”, din strada Bibescu Vodă nr. 19, Bucureşti, găzduieşte lansarea albumului de fotografie „Precum în cer, aşa şi pe pământ”, semnat de Cristina Nichituş Roncea, şi o expoziţie cu fotografii din această lucrare.

În descrierea lucrării, academicianul Florin Constantiniu, cel care semnează şi cuvântul înainte al cărţii album, scoate în evidenţă faptul că acest album oferă „o imagine mai puţin obişnuită a vieţii ortodoxe din România”. „De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De astă dată, însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască”, spune academicianul Florin Constantiniu.

Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, „cu precădere în lumea monastică – înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean”, subliniază acad. Florin Constantiniu. „Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect. Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului, pentru a ne înălţa într-o lume purificată. Cartea de faţă este, deopotrivă, o sursă de inspiraţie şi o chemare la împărtăşirea unor valori de esenţă divină. Indiferent de opţiunea celui care o va lua în mână – credincios sau ateu – cartea îi va fi de mare folos”, crede academicianul Florin Constantiniu.

„Mulţumesc, pentru buna primire şi îngăduinţă, tuturor preoţilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, surorilor, maicilor, fraţilor şi călugărilor din Mănăstirile Petru Vodă, Paltin, Sihla, Sihăstria, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Humor, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Putna, Trei Ierarhi, Galata, Copou, Miclăuşeni, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Catedrala Patriarhală şi „Sfânta Maria” din Techirghiol”, spune autoarea albumului, Cristina Nichituş Roncea.

Sursa: Bogdan Cront / DOXOLOGIA.RO

PDF

Va invitam joi, 19 ianuarie 2012, la ora 18.00 la lansarea albumului de fotografie “Precum in cer, asa si pe pamant” ce va avea loc la Libraria Sophia din strada Bibescu Voda nr 19.

In deschidere va fi difuzat un film cu parintele Justin Parvu vorbind despre album.  Profesorul Florin Constantiniu ne va prezenta apoi cartea, cu acelasi drag cu care a scris si Cuvantul Inainte.

Tot joi, in acelasi loc va avea loc si lansarea Patericului Egyptean editat de monahul Filotheu Balan de la Manastirea Petru Voda, care va fi prezent de asemenea la eveniment.

Libraria Sophia gazduieste si o expozitie cu fotografii din album, realizata cu sprijinul iubitorilor de arta ai Casei de avocatura Ţuca Zbârcea & Asociaţii.

De asemenea, va invitam sa vizitati si expozitia de fotografie de la  Muzeul Bucurestiului– Palatul Sutu care va fi deschisa pana pe 25 ianuarie 2012.

PS: Multumesc din suflet pentru Premiul  “Fotografia Fermecatoare a anului” primit  pentru albumul foto “Precum în cer, aşa şi pe pământ” la Gala Premiilor Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România (AJTR), ediţia 2011.  Detalii aici.

PDF

Credinta de zi cu zi

Editura Compania a lansat, la sfârşitul anului trecut, volumul „Precum în cer, aşa şi pe pământ”, un album de fotografie semnat de Cristina Nichituş Roncea.

Imaginile surprinse de Cristina Nichituş Roncea refac o călătorie prin lumea creştinismului ortodox românesc. „Am ajuns prima oară la Mănăstirea Petru Vodă în seara de Crăciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregăteau să meargă cu colindul. Iată-mă umblând, împreună cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie în chilie”, spune artistul foto despre experienţa care i-a declanşat acest demers.

În imaginile selectate pentru acest volum, cititorii au ocazia să descopere o privire atentă la aspectele vii ale credinţei în lumea de azi. Călugări şi credincioşi de toate vârstele sunt surprinşi în ativităţile lor de zi cu zi. În paginile volumului de la Compania, imaginile de la Mănăstirea Petru Vodă sunt însoţite de instantanee de la Schitul Sihla (judeţul Neamţ), de la Văratec şi Humor sau Cetăţuia (Iaşi), dar şi din alte lăcaşuri de cult ori de la ceremonii cu sens religios din alte colţuri ale ţării (Suceava, Techirghiol, Veneţia de Sus).

Imaginile cotidiene ale mântuirii

Albumul mai aduce sub ochii cititorilor şi imagini de la evenimente sacre din viaţa bisericii: Paştele, Sf. Maria sau Pomenirea ori Binecuvântarea. „De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De această dată însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască”, scrie despre carte academicianul Florin Constantiniu.

Joi, 19 ianuarie, de la ora 18.00, la Librăria Sophia (str. Bibescu Vodă nr. 19, lângă Facultatea de Teologie) este programat vernisajul de fotografie care porneşte de la volumul Cristinei Nichituş Roncea.

Razvan Tupa / Ziarul Ring

PDF

Ortodoxia romaneasca dainuie  (de  Corneliu Vlad)

“Nu m-am simtit vreodata intratata de smerit incat sa pasesc intr-un spatiu manastiresc altfel decat ca turist. Grabit, preocupat sau distrat, am trecut printr-un univers spiritual – si material – unic precum cainele prin apa. “Calatoria foto (de ce “foto” si nu, mai degraba, “cu privirea”) prin lumea ortodoxa romaneasca”, asa cum scrie pe coperta albumului “Precum in cer, asa si pe pamant” al Cristinei Nichitus Roncea, ma aseaza insa in starea cuvenita. Si de cucernicie, si rationala. Adica intr-o lume care este a Romaniei curate, profunde si vesnice. Globalizarea, tranzitia, ticalosiile si manelismele zilei nu spurca aceasta lume. Si mi-am soptit atunci in barba: “Unde ai vazut vreodata aste tari necunoscute?/Cand se petrecu-aceste? La o mie patru sute?”.

Da, acum, dar chiar si pe la o mie patru sute. Caci ferocele editor al acestei frumuseti de carte, Petru Romosan, care stie multe cele (“si ne-nvata si pe noi”, cum se spunea intr-o poezie de la gradinita) ne-a aratat, mie si prietenului meu dr. Viorel Roman de la Bremen, imagini luate de obiectivul artistei care sunt parca panze ale unor maestri italieni din secolul al XVI-lea. Lumina si umbra cad aici ca acum cateva secole, galbenul e la fel de mieriu, e tihna si e neprihanire pana si pe aparatul de radio, si pe cutiile cu vopsele Acrylic din chilii.

Lumea pe care aceste pagini ne-o pune sub ochi e romaneasca intrutotul, chiar daca  nu tot spatiul romanesc e cu adevarat Gradina Maicii Domnului, cum ne-a vazut Papa de la Roma cand a poposit pe aici, si nu numai el.

Zic estetii ca uratul e mai sugestiv, in arta, decat frumosul, ca in frescele bisericilor Iadul e mai impresionant ca priveliste decat Raiul. Iata ca nu e chiar intotdeauna asa.

Intorcand foile acestui nestemat dar de Craciun, de Pasti si de toate zilele, pentru cateva clipe m-am calugarit.”

Relatari noi: Fotomagazin.ro, Ziaristi Online

Multumiri: Fotomagazin.ro, Bookiseala, Metropotam, Gandul.info, Cotidianul.ro, Ziare.com, Ziua News, Ziaristi Online, CorectNews, Ziarul de investigatii, Carieremedia.ro, E-politic.ro, Bad Politics, Sursa de stiri, Spinul.ro, Romanian Tribune, Phoenix Mission, Revista Agero Stuttgart, Agentia de carte, Artline.ro, Artspirit.ro, Art-Emis.ro, Basarabeni.ro, Asii romani, Credinta-adevarata.ro, Necenzurat.ro, Stiri Maramures, Optimal Media, Totpal’s Daily News, Revista Singur, Melidonium, Roncea.ro, Anastasia Teodosie, Simona Ionescu, Dan Tanasa, George Damian, Dan Mititelu, Dinu Lazar

Leru-i, Doamne, Ler. Gandul.Info, Cotidianul.ro si Basarabeni.ro despre Precum in cer, asa si pe pamant
Cronica zilei: O lume purificata vazuta prin obiectivul Cristinei Nichitus Roncea
Artistul Eugen Al Pann: Precum in cer, asa si pe pamant este o carte despre Romania vesnica

PDF

Fotojurnalista Cristina Nichituş Roncea a lansat recent albumul de fotografie Precum în cer, aşa şi pe pământ. Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească. Cu un cuvânt înainte al academicianului Florin Constantiniu, albumul în ediţie bilingvă română şi engleză a fost scos de editura Compania. Continuarea la Gandul.Info

Relatari noi: Gandul.info, Cotidianul.ro si Basarabeni.ro.

Multumiri: Bookiseala, Metropotam, Gandul.info, Cotidianul.ro, Ziare.com, Ziua News, Ziaristi Online, CorectNews, Ziarul de investigatii, Carieremedia.ro, E-politic.ro, Bad Politics, Sursa de stiri, Spinul.ro, Romanian Tribune, Phoenix Mission, Revista Agero Stuttgart, Agentia de carte, Artline.ro, Artspirit.ro, Art-Emis.ro, Basarabeni.ro, Asii romani, Credinta-adevarata.ro, Necenzurat.ro, Stiri Maramures, Optimal Media, Totpal’s Daily News, Revista Singur, Melidonium, Roncea.ro, Anastasia Teodosie, Simona Ionescu, Dan Tanasa, George Damian, Dan Mititelu, Dinu Lazar

Cronica zilei: O lume purificata vazuta prin obiectivul Cristinei Nichitus Roncea
Artistul Eugen Al Pann: Precum in cer, asa si pe pamant este o carte despre Romania vesnica

PDF

Cristina Nichitus Roncea, un artist frumos, delicat, elegant si complex, ne ofera acum, in prag de sarbatori, o lucrare pentru eliberarea si curatirea sufletelor noastre. O incursiune fotografica in lumea ortodoxa romaneasca. “Precum in cer, asa si pe pamant” este titlul albumului in care Cristina Nichitus Roncea surprinde prin instantaneele sale puritatea vietii pe plaiuri romanesti de credinta.

“Am ajuns prima oara la manastirea Petru Voda in seara de Craciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregateau sa mearga cu colindul. Iata-ma umbland, impreuna cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie in chilie. “Leru-i, Doamne, Ler / au pornit cu plugusorul / ingerii prin cer”. Intrasem, pe nesimtite, in calatoria din poveste. La casuta cu cei mai multi pelerini, in noapte, usa s-a deschis si din chilie a iesit chiar Mos Craciun, asa cum il stiam dintotdeauna: un patriarh inalt, cu barba alba, un zambet care-ti incalzeste inima si o privire care stie intreaga-ti viata, daca ai fost sau nu cuminte. Intrasem in Rai. Am simtit ca aceasta intalnire cu Parintele avea sa imi schimbe viata”. Astfel incepe, in cuvintele artistei, povestea albumului “Precum in cer, asa si pe pamant”, care se doreste a fi un omagiu artistic adus parintelui Justin Parvu, ctitorul manastirii Petru Voda, lacas inchinat martirilor din temnitele comuniste.

Este de ajuns sa deschidem site-ul dedicat albumului pentru a fi transpusi imediat intr-o alta lume. A linistii, a frumosului, a smereniei, a sufletului. O lume curata, nepatata de atingerea de multe ori sumbra si gri a cotidianului, putin cunoscuta de noi in profunzimea ei. O lume pe care e pacat sa n-o cunoastem.

Ramaneti in compania imaginilor pentru a va “inalta catre o lume purificata”, asa cum rezuma profesorul Florin Constantiniu experienta traita gratie albumului “Precum in cer, asa si pe pamant”. (Dana Olariu/CorectNews)

Multumiri: Bookiseala, Metropotam, Cotidianul.ro, Ziare.com, Ziua News, Ziaristi Online, CorectNews, Ziarul de investigatii, E-politic.ro, Bad Politics, Romanian Tribune, Agentia de carte, Artline.ro, Artspirit.ro, Art-Emis.ro, Basarabeni.ro, Asii romani, Credinta-adevarata.ro, Necenzurat.ro, Stiri Maramures, Optimal Media, Totpal’s Daily News, Revista Singur , Melidonium, Roncea.ro, Anastasia Teodosie, Simona Ionescu, Dan Tanasa, George Damian, Dan Mititelu, Dinu Lazar

PDF

Se apropie Craciunul iar luna decembrie este pentru noi toti luna cadourilor pe care le oferim celor dragi, mari și mici.

Daca doriti sa oferiti cuiva drag albumul de fotografie «Precum in cer, asa si pe pamant», il puteti gasi cu 20% reducere fata de pretul din librarii (oferta valabila pana la finalul anului) comandandu-l direct de pe site-ul Editurii Compania (daca luati 2 albume, taxele de expediere sunt achitate de editura).

Pentru a comanda, trimiteţi un e-mail pe adresa editurii (compania@rdslink.ro) sau completati direct  Formularul de comanda (precizati numarul de cărţi pe care le doriţi, adresa dumneavoastră, numărul de telefon)
Editura va primi e-mail-ul dumneavoastră şi vă va confirma primirea comenzii tot pe e-mail. Comenzile primite în cursul săptămînii pînă la orele 15 sînt expediate în aceeaşi zi ; cele primite după orele 15 pleacă a doua zi, iar cele de peste week-end sînt puse la poştă lunea dimineaţă.

Ce daruim de Craciun - un comentariu al artistului pop-art Eugene Al Pann.
“De Craciun daruiti celor dragi arta, carte si, in general, lucruri facute de artisti si artizani romani. Cumparand Luis Vuitton, Georgio Armani, Levis, Taschen, Sony… etc nu ajutati cu nimic economia Romaniei.
“Precum in cer asa si pe pamant” e un album de fotografie excelent pentru a-l darui celor dragi de Craciun.”

« Precum in cer, asa si pe pamant ». Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca – Cristina Nichitus Roncea. Cu un cuvânt înainte al acad. Florin Constantiniu. Editura Compania, Bucuresti, 2011. Album în ediţie bilingvă (română-engleză) « On earth as it is in heaven ». A photo journey into the Romanian Eastern Orthodox realm

PDF

Am ajuns prima oara la manastirea Petru Voda in seara de Craciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregateau sa mearga cu colindul. Iata-ma umbland, impreuna cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie in chilie. “Leru-i, Doamne, Ler / au pornit cu plugusorul / îngerii prin cer”. Intrasem, pe nesimtite, in calatoria din poveste. La casuta cu cei mai multi pelerini, in noapte, usa s-a deschis si din chilie a iesit chiar Mos Craciun, asa cum il stiam dintotdeauna: un patriarh inalt, cu barba alba, un zambet care-ti incalzeste inima si o privire care stie intreaga-ti viata, daca ai fost sau nu cuminte. Intrasem in Rai. Am simtit ca aceasta intalnire cu Parintele avea sa imi schimbe viata.

Imi doresc ca albumul acesta sa aduca un smerit omagiu marelui marturisitor al ortodoxiei romane Justin Parvu, ctitorul Manastirii Petru Voda, la 20 de ani de cand s-a pus piatra de temelie a sfantului lacas inchinat martirilor din temnitele comuniste. Fara binecuvantarea, viziunea si caldura sa parinteasca, aceste imagini nu ar fi existat.

Multumesc, de asemenea, pentru buna primire si ingaduinta, tuturor preotilor din Mitropolia Moldovei si Bucovinei, surorilor, maicilor, fratilor si calugarilor din Manastirile Petru Voda, Paltin, Sihla, Sihastria, Secu, Neamt, Agapia, Varatec, Humor, Voronet, Moldovita, Sucevita, Arbore, Putna, Trei Ierarhi, Galata, Copou, Miclauseni, Catedrala Mitropolitana din Iasi, Catedrala Patriarhala si “Sfanta Maria” din Techirghiol.

Cristina Nichitus Roncea / «Precum in cer, asa si pe pamant» – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca. Editura Compania, Bucuresti, 2011.

Albumul de fotografie “Precum in cer, asa si pe pamant” – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca
Cuvant inainte al profesorului Florin Constantiniu: “Un album care ne inalta intr-o lume purificata”

PDF

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai bine decat propria lui judecata ; poate declansa ca sa-si asigure o amintire plata si poate obtine… un miracol.

S-au asezat in acest album peste 210 cadre ca sa spuna povestea unui fel de a fi din interiorul ortodoxiei romanesti, asa cum arata ea in ultimii doi-trei ani (2008-2011).

Cristina Nichitus Roncea si-a deschis aici arhiva de mirean care fotografiaza in biserici si manastiri, in atelierele si bucatariile lor, in chilii si prin muntii in care calugarii se duc “la pustie”.

A avut sansa de a fi acceptata si ingaduita cum putini sunt, gratie unui firesc si unei simplitati inspirand liniste si incredere.

Sentimente justificate din ceea ce se poate vedea in album: o priza directa a evenimentului, iar nu punerea lui in scena; bucurii mari si sarbatori ale inimii, nu o antologie a fastului; momente de meditatie autentica si altele de munca la fel de adevarata, care tin laolalta viata spirituala si intruchiparea ei materiala, cerul si pamantul existentei, iar nu plasmuiri eterice asociate cu cine stie ce abstractii.

Pentru cei care vor sa-si curete sufletul, ca si pentru cei care nu cunosc aceasta anume Romanie sau pentru strainii care n-o cunosc deloc, invitatia la calatorie prin ortodoxia rasariteana de la noi are gustul fermecat al traditiei traite chiar la timpul prezent.

Printr-un noroc, obiectivul proaspat al aparatului de fotografiat s-a mutat de pe monumentul de arhitectura mereu pus in rama pe omul in rasa neagra care matura imprejurul lui, pe cel care aprinde candela, coase vesminte preotesti, duce vitele la pascut si ingrijeste de batrani ! O mica deplasare de accent: pasul de furnica dintre idee si inima.” (Adina Keneres – Editura Compania)

“De obicei, lucrarile de acest fel staruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – manastiri sau biserici de mir – din tara noastra si a comorilor de arta si cultura – icoane, obiecte de cult, manuscrise, carti – pastrate intre zidurile lor. De asta data insa, obiectivul fotografic a urmarit altceva: trairea intru Domnul a celor care au cautat mantuirea prin desavarsire, dar si legatura lor cu lumea credinciosilor, in mijlocul carora continua sa traiasca.” (Acad. Florin Constantiniu)

Intalnirea cu Mos Craciun – Parintele Justin Parvu
Cuvant inainte al profesorului Florin Constantiniu: “Un album care ne inalta intr-o lume purificata”

PDF

Albumul doamnei Cristina Nichituş Roncea oferă o imagine mai puţin obişnuită a vieţii ortodoxe din România. De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De astă dată însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască.

Pentru a înţelege mai bine crâmpeiele de viaţă bisericească – monastică, în primul rând – coborârea la obârşie este necesară. Una din caracteristicile creştinismului românesc este pătrunderea şi răspândirea învăţăturii lui Hristos de-a lungul unei lungi perioade, de la timpurile apostolice la încheierea etnogenezei românilor.

Dacă în cazul bulgarilor, ungurilor, ruşilor, de pildă, cunoaştem momentul, când un conducător politic – ţar, rege, mare cneaz – a impus creştinismul poporului său, românii apar dintru început ca un popor creştin. Miracol şi enigmă, întocmai ca şi continuitatea daco-romană, apoi română, la nord de Dunăre, în perioada migraţiilor (secolele III-XIII) s-ar putea repeta. În fapt însă, difuzarea creştinismului şi formarea poporului român au fost două procese concomitente, care s-au asociat în chipul cel mai strâns. Creştini am fost de când am apărut ca neam.

În Evul mediu, în lumea creştină, orice autoritate politică, era, în mod obligatoriu, dublată de una religioasă: alături de voievod, cneaz, rege stătea un prelat – episcop, mitropolit sau, la nevoie, un stareţ care-şi dobândise o autoritate spirituală. Când s-au întemeiat domniile româneşti, voievozii au avut alături ierarhi recunoscuţi de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

Aşa cum creştinarea românilor s-a desfăşurat pe tăcute şi neştiute, tot astfel, în împrejurări care rămân în obscuritate, în spaţiul carpato-dunărean, organizarea bisericească s-a aflat sub semnul hesihasmului (isihasmului), acel curent, care, originar încă din secolele IV-V, s-a afirmat plenar în secolul al XIV-lea prin învăţătura Sfântului Grigore Palama. Obiectivul lui era înălţarea, prin asceză, a omului până la perceperea luminii taborice, a strălucirii Mântuitorului, vădită în Schimbarea la Faţă. Atingerea unei trepte atât de înalte, de curăţie sufletească şi de comunicare cu Dumnezeu, pe Care „a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor”, cerea o forţă spirituală, capabilă să lupte cu ispitele şi să găsească, prin rugăciunea neîncetată, calea spre Domnul.

Dacă, atunci, în secolele XIV-XV şi chiar mai târziu, până la reînnoirea paisiană nu am avut clerici de rafinamentul teologic al palamiştilor, în schimb, hesihaştii români au devenit sihaştrii, pustnici, călugări retraşi în solitudine, dar gata oricând să dea sfatul cel bun pentru zidirea spirituală sau conduita în lume. Termenul însuşi de „sihastru” şi, mai ales, locul ocupat de el în imaginarul popular – unde este înconjurat de respect – dă măsura legăturii puternice dintre trăirea isihastă şi percepţia ei în masa credincioşilor.

Ajungem astfel la altă trăsătură a monahismului românesc: dialogul permanent dintre monahi şi laici. Trei factori sunt de avut în vedere pentru a înţelege această realitate. Mai întâi, permeabilitatea socială: în imensa lor majoritate, călugării au aceeaşi origine rurală ca şi masa credincioşilor. Ţăranul se recunoaşte în ţăran, în graiul, reprezentările, obişnuinţele atât ale unora, cât şi ale altora. În al doilea rând, rezultat al împrejurărilor vitrege – am fost mereu „în calea răotăţilor” – numai o elită cu totul restrânsă a clerului avea o înaltă cultură teologică; grosul clerului călugăresc şi mirean se împărtăşea din aceeaşi cultură de sorginte populară, ca şi credincioşii care îl frecventau. Dialogul devenea astfel foarte lesnicios. În sfârşit, prin stilul de viaţă, călugărul, supus ascultării, avea de îndeplinit diverse munci fizice, care, într-o lume agrară, erau, de regulă, activităţi legate de cultura pământului şi creşterea vitelor. Ţăranul, venit la mănăstire, vedea pe „părintele” lucrând la câmp sau îngrijind de vitele sau stupii mănăstirii, întocmai ca şi el în gospodăria lui.

Toate acestea „au spart” zidurile mănăstirii şi au integrat organic comunităţile călugăreşti în societatea românească. Respectul credinciosului de rând pentru omul în rasă nu-l înstrăinează în nici un chip pe cel din urmă de cel dintâi. Cleric şi laic se află într-o desăvârşită unitate spirituală şi mentală.

Aceste trăsături ale vieţii bisericeşti s-au păstrat nealterate din Evul mediu până astăzi. Este ceea ce explică locul eminent ocupat de Biserică în viaţa societăţii, prestigiul de care ea se bucură, forţa credinţei vădită, cel mai pregnant, în marele aflux de credincioşi la sărbătorile Bisericii.

Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, cu precădere în lumea monastică, înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean. Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect.

Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului pentru a ne înălţa într-o lume purificată. Cartea de faţă este, deopotrivă, o sursă de inspiraţie şi o chemare la împărtăşirea unor valori de esenţă divină. Indiferent de opţiunea celui care o va lua în mână – credincios sau ateu – cartea îi va fi de mare folos.

Acad. Florin Constantiniu

Cristina Nichitus Roncea / «Precum in cer, asa si pe pamant» – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca. Editura Compania, Bucuresti, 2011.

Intalnirea cu Mos Craciun – Parintele Justin Parvu
Albumul de fotografie “Precum in cer, asa si pe pamant” – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca

PDF