Profile Picture

About «Precum in cer, asa si pe pamant» - Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca. CRISTINA NICHITUS RONCEA. Editura Compania. 2011


Am ajuns prima oara la manastirea Petru Voda in seara de Craciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregateau sa mearga cu colindul. Iata-ma umbland, impreuna cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie in chilie. “Leru-i, Doamne, Ler / au pornit cu plugusorul / îngerii prin cer”. Intrasem, pe nesimtite, in calatoria din poveste. La casuta cu cei mai multi pelerini, in noapte, usa s-a deschis si din chilie a iesit chiar Mos Craciun, asa cum il stiam dintotdeauna: un patriarh inalt, cu barba alba, un zambet care-ti incalzeste inima si o privire care stie intreaga-ti viata, daca ai fost sau nu cuminte. Intrasem in Rai. Am simtit ca aceasta intalnire cu Parintele avea sa imi schimbe viata.

Archive: January, 2012



TUR VIRTUAL la Palatul Sutu: Expozitia Precum in Cer, 15 – 30 ianuarie 2012. Academicianul Alexandru Surdu si Profesorul Radu Ciuceanu despre fotografiile Cristinei Nichitus Roncea

Saturday, January 28th, 2012


În perioada 15-30 ianuarie 2012 se desfăşoara la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu Expoziţia de Fotografie “PRECUM ÎN CER” cu fotografii din albumul “Precum în cer, aşa şi pe pământ”- Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea. La vernisaj au luat cuvantul profesorul Radu Ciuceanu, fost detinut politic (1948 – 1963, fost membru in conducerea Mișcarii Naționale de Rezistență Anticomunistă din Oltenia), președinte al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, Doctor în istorie si membru al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania si al Federatiei Internationale de Arta Fotografica si Academicianul Alexandru Surdu, Filosof, Doctor în filosofie, Preşedinte al Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, Director al Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, Membru titular al Academiei Române din 1993 (corespondent – 1992). Vedeti filmarile mai jos.
De asemenea, pentru prietenii nostri care nu au reusit sa ajunga la Expozitia de Fotografie “Precum in cer” am creat posibilitatea unei vizite virtuale. Puteti sa va plimbati, apasand sageata din mijlocul imaginii si folosind meniul din stanga jos (apropiere, indepartare, rotire, full screen, etc).
Vizionare placuta!
PS: Expozitia este deschisa pana pe 30 ianuarie.


Vernisaj Precum in Cer – Profesorul Radu Ciuceanu despre fotografiile Cristinei Nichitus Roncea de Precum-in-cer

Academician Alexandru Surdu despre Expozitia Cristinei Nichitus Roncea Precum in Cer de Precum-in-cer

PDF Download PDF

Video: Vernisajul Expozitiei de Fotografie PRECUM IN CER de la Palatul Sutu. Muzica: Amir Heidarkhodaee

Saturday, January 28th, 2012

PDF Download PDF

Expozitia de fotografie Precum in Cer de la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu a fost prelungita pana pe 30 ianuarie

Friday, January 27th, 2012



PDF Download PDF

Veniti la Expozitia Precum in Cer de la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu

Wednesday, January 25th, 2012

În perioada 15-25 ianuarie 2012 se desfăşoară la Muzeul Bucurestiului Expoziţia de Fotografie “PRECUM ÎN CER” cu fotografii din albumul “Precum în cer, aşa şi pe pământ”- Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea, expoziţie realizată cu sprijinul Casei de Avocatură Ţuca, Zbârcea si Asociaţii.

PDF Download PDF

Video: Parintele Justin Parvu si Profesorul Florin Constantiniu despre Ortodoxia Romana si Albumul de Fotografie Precum in cer asa si pe pamant de Cristina Nichitus Roncea. Lansarea de la Libraria Sophia

Friday, January 20th, 2012


Lansare Patericul Egyptean si Albumul Cristinei… de Precum-in-cer


Parintele Justin Parvu: Albumul Precum in cer… de Precum-in-cer

Prof Florin Constantiniu la Lansarea Albumului… de Precum-in-cer

Parintele Justin Parvu despre Albumul “Precum in cer asa si pe pamant”

Cand ma uit la Albumul acesta… e Patericul in picioare! Pentru ca aici e si viata taranului si viata calugarului si viata intelectualului si tot acest ansambul al unitatii noastre crestin-ortodoxe. Vedeti, numai obiceiurile noastre frumoase, care sunt de Anul Nou, de Craciun – (rasfoind albumul) vezi stelarii acestia cu Steaua, vezi irozii, piesa aceasta a irozilor, frumoasa, cum fac ei acolo si reprezinta greutatea si periculozitatea lui Irod, care urmareste pruncii spre a-i ucide. Vezi aici credinciosul la Biserica, cu un ou inflorit, de Paste, il ciocneste, cu Hristos a Inviat! Vezi un grup de maici in fata bisericii, care asteapta sa vina parintele sa sune clopotul sa inceapa slujba religioasa. Cantarile care incep… Eu, cateodata, stau asa – treaz – si astept sa aud clopotul. Dar clopotul inainte de toaca. Acum mai astept sa vad daca suna si sus. Daca suna sus, sa’i Justine ca-i tarziu! Daca mai intarzi ceva, atunci e numai pana la o anumita parte a serviciului, a rugaciunii. Si, in felul acesta traiesti mereu viata aceasta a noastra crestina. Peste tot, peste tot ramane (viata crestina) – chiar si varfurile acestea, turnurile acestea ale bisericilor care se ridica in frumusetea lor, parca-s zgarie-nori… Te duci acolo, vezi o capra, vezi un ied, vezi un catel, vezi un purcel… Toate acestea parca vorbesc de Patericul Romanesc! Da! Nu mai vorbim de batranele si tinerele care au furca-n mana si grebla si intorc iarba pe-o parte si pe alta. Alta ia vitelul si vacuta, o ia de coarne si-o duce acasa, sa-i dea omului lapte, hrana cea de toate zilele. Si toate acestea colaboreaza intr-o masura oarecare ca si un Pateric.

Si asa cum va spun – o revista de maniera aceasta este un Indreptar al crestinului ortodox. Si pentru cel intelept si pentru cel mai putin intelept, este peste tot o imagine unde s-a nevoit neamul romanesc. Acuma, sigur ca aici la noi, in aspectul acesta frumos in care traim ne mai trebuie si oleaca de viata nu monahala dar macar crestineasca, macar oleaca crestineasca. Pentru ca daca nu avem aceasta viata duhovniceasca nu mai vine nimeni sa te vada ce faci, ce lucrezi, ce spui. Dar daca vede oleaca de viata crestineasca atunci il poti atrage pe om…

Si cum am spus, revista aceasta cu toate paginile frumoase care sunt prezentate aici, nu este altceva decat Biserica Vie! Si cu asta Dumnezeu sa ne binecuvanteze! Sa binecuvanteze Anul Nou inceput si sa dea Dumnezeu pace, buna intelegere si armonie intre crestinii ortodocsi, in jurul bisericii, sa facem zid puternic, sa rezistam pana la ultima picatura de sange pentru ca napaste maxime pandesc asupra noastra. Dusmani dintre cei mai salbatici asteapta sa vina peste noi. Si noi care suntem mostenitorii acestei istorii trebuie sa ne incurajam si sa primim cu dragoste si cu intelegere toate greutatile care vin peste noi. Noi nu trebuie sa ne pregatim pentru un asa sfarsit cum vorbeste lumea aceasta. Pentru noi sfarsitul este moartea sufleteasca. Daca a murit sufletul din noi suntem primii care murim. Daca a murit Dumnezeu Hristos in noi – ceea ce urmaresc si ei, sa produca lucrarea aceasta, – sa dispara din inima si mintea omului notiunea de crestin in numele lui Hristos. Crestin, de oricare sa fie, nu conteaza, dar numai Hristos sa nu fie. O credinta fara Dumnezeu! Si asta nu se poate, de aceea si noi – suntem o mana de romani, o mana de oamani care ma traim si intelegem – trebuie sa ne punem apostolatul in apararea vietii noastre de familie, de biserica si de neam. Asa cum scrie aici: Precum in cer asa si pe pamant!

PDF Download PDF

DOXOLOGIA.RO – Călătorie în imagini prin lumea ortodoxă românească

Thursday, January 19th, 2012

„Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului, pentru a ne înălţa într-o lume purificată. ”

Astăzi, 19 ianuarie, de la ora 18.00, Libraria „Sophia”, din strada Bibescu Vodă nr. 19, Bucureşti, găzduieşte lansarea albumului de fotografie „Precum în cer, aşa şi pe pământ”, semnat de Cristina Nichituş Roncea, şi o expoziţie cu fotografii din această lucrare.

În descrierea lucrării, academicianul Florin Constantiniu, cel care semnează şi cuvântul înainte al cărţii album, scoate în evidenţă faptul că acest album oferă „o imagine mai puţin obişnuită a vieţii ortodoxe din România”. „De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De astă dată, însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască”, spune academicianul Florin Constantiniu.

Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, „cu precădere în lumea monastică – înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean”, subliniază acad. Florin Constantiniu. „Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect. Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului, pentru a ne înălţa într-o lume purificată. Cartea de faţă este, deopotrivă, o sursă de inspiraţie şi o chemare la împărtăşirea unor valori de esenţă divină. Indiferent de opţiunea celui care o va lua în mână – credincios sau ateu – cartea îi va fi de mare folos”, crede academicianul Florin Constantiniu.

„Mulţumesc, pentru buna primire şi îngăduinţă, tuturor preoţilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, surorilor, maicilor, fraţilor şi călugărilor din Mănăstirile Petru Vodă, Paltin, Sihla, Sihăstria, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Humor, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Putna, Trei Ierarhi, Galata, Copou, Miclăuşeni, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Catedrala Patriarhală şi „Sfânta Maria” din Techirghiol”, spune autoarea albumului, Cristina Nichituş Roncea.

Sursa: Bogdan Cront / DOXOLOGIA.RO

PDF Download PDF

Va asteptam la lansarea albumului si expozitia de fotografie Precum in cer, asa si pe pamant, joi, 19 ianuarie 2012, ora 18.00, la Libraria Sophia, Bucuresti

Wednesday, January 18th, 2012

Va invitam joi, 19 ianuarie 2012, la ora 18.00 la lansarea albumului de fotografie “Precum in cer, asa si pe pamant” ce va avea loc la Libraria Sophia din strada Bibescu Voda nr 19.

In deschidere va fi difuzat un film cu parintele Justin Parvu vorbind despre album.  Profesorul Florin Constantiniu ne va prezenta apoi cartea, cu acelasi drag cu care a scris si Cuvantul Inainte.

Tot joi, in acelasi loc va avea loc si lansarea Patericului Egyptean editat de monahul Filotheu Balan de la Manastirea Petru Voda, care va fi prezent de asemenea la eveniment.

Libraria Sophia gazduieste si o expozitie cu fotografii din album, realizata cu sprijinul iubitorilor de arta ai Casei de avocatura Ţuca Zbârcea & Asociaţii.

De asemenea, va invitam sa vizitati si expozitia de fotografie de la  Muzeul Bucurestiului– Palatul Sutu care va fi deschisa pana pe 25 ianuarie 2012.

PS: Multumesc din suflet pentru Premiul  “Fotografia Fermecatoare a anului” primit  pentru albumul foto “Precum în cer, aşa şi pe pământ” la Gala Premiilor Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România (AJTR), ediţia 2011.  Detalii aici.

PDF Download PDF

Ziarul Ring anunta Lansarea si Expozitia Precum in cer asa si pe pamant de la Libraria Sophia: Joi, 19 ianuarie, ora 18.00

Tuesday, January 17th, 2012

Credinta de zi cu zi

Editura Compania a lansat, la sfârşitul anului trecut, volumul „Precum în cer, aşa şi pe pământ”, un album de fotografie semnat de Cristina Nichituş Roncea.

Imaginile surprinse de Cristina Nichituş Roncea refac o călătorie prin lumea creştinismului ortodox românesc. „Am ajuns prima oară la Mănăstirea Petru Vodă în seara de Crăciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregăteau să meargă cu colindul. Iată-mă umblând, împreună cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie în chilie”, spune artistul foto despre experienţa care i-a declanşat acest demers.

În imaginile selectate pentru acest volum, cititorii au ocazia să descopere o privire atentă la aspectele vii ale credinţei în lumea de azi. Călugări şi credincioşi de toate vârstele sunt surprinşi în ativităţile lor de zi cu zi. În paginile volumului de la Compania, imaginile de la Mănăstirea Petru Vodă sunt însoţite de instantanee de la Schitul Sihla (judeţul Neamţ), de la Văratec şi Humor sau Cetăţuia (Iaşi), dar şi din alte lăcaşuri de cult ori de la ceremonii cu sens religios din alte colţuri ale ţării (Suceava, Techirghiol, Veneţia de Sus).

Imaginile cotidiene ale mântuirii

Albumul mai aduce sub ochii cititorilor şi imagini de la evenimente sacre din viaţa bisericii: Paştele, Sf. Maria sau Pomenirea ori Binecuvântarea. „De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De această dată însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască”, scrie despre carte academicianul Florin Constantiniu.

Joi, 19 ianuarie, de la ora 18.00, la Librăria Sophia (str. Bibescu Vodă nr. 19, lângă Facultatea de Teologie) este programat vernisajul de fotografie care porneşte de la volumul Cristinei Nichituş Roncea.

Razvan Tupa / Ziarul Ring

PDF Download PDF

Profesorul Nae Georgescu: Un album de idei fotografice. Precum in cer asa si pe pamant se va lansa joi, 19 ianuarie, ora 18, la Libraria Sophia

Tuesday, January 10th, 2012

Un album de idei fotografice

Prof Nae Georgescu

Dintre atâtea chipuri cernite din albumul Cristinei Nichituş Roncea, îmi pironeşte privirile în carte un profil cu faţa întoarsă de la lumină (fotografiat din spate) din braţele căruia ţâşneşte peste umăr un buchet imens de flori de câmp. Totul se estompează în jur: un zid de mănăstire se şterge alb în margaretele din braţul cu flori, acoperişul, probabil roşu, devine pată violetă în prelungirea liliacului şi brebeneilor sau puroinicelor, iarba verde de la picioare s-a dizolvat deja în frunzele din braţ dar şi în clopoţei, chiar negrul hainei călugăreşti şi al acoperământului capului a câştigat reflexe alburii, violacee, albăstrii. Nu este o simfonie a culorilor, nu. Mai degrabă o ceartă ostentativă a lor. Iar pentru ochiul celui care a parcurs, până la această pagină cu numărul 113, aceste imagini de sfinţi, călugări, peisaje ori construcţii religioase, pentru ochiul meu de pildă, este ca un semnal de alarmă. Stop cadru! Ce e cu atâta negru călugăresc şi cu această explozie florală strânsă în braţul lui? E ca un memento mori pentru natură, adică viaţa monahală ar fi ca o celebrare a morţii vegetale, adică această haină neagră ce a cosit culorile vii ale câmpului ne aduce aminte că repede-repede ele se vor ofili, fân vor deveni, negrul pământ le va învăli?!

Dacă priveşti din nou tabloul, după ce ai raţionat astfel, surprinzi o altă undă a realului: buchetul din braţele chipului întors se revarsă peste negrul hainei şi acoperământului ei, le îndulceşte acel negru călugăresc până la capacitatea de a oglindi în el culorile vii. Este, aşadar, dimpotrivă: viaţa îmbrăţişează moartea, o ţine în suspensie o clipă, o anulează pentru clipa acestei armonii de culori…

Ne-am obişnuit cu călugări trăind în munţi, printre stânci golaşe, în schituri din lemn uscat, eventual în peisaj hibernal intrând în contrast coloristic cu negrul hainelor lor. Cristina Nichituş Roncea „scrie” cu imagini o carte de alt fel, o carte de idei. Desprind, drept punct de referinţă pentru mine ca privitor atent, mai întâi această răsturnare de planuri: nu e iarnă, nu e pământ negru sau galben, nu e stâncă pe fundalul acestor felii de viaţă – ci natură, natură vie, puternică şi cotropitoare de-a dreptul. Iar oamenii aceştia, pentru că sunt înainte de toate oameni, muncesc ca să mănânce, ca să se îmbrace, ca să se adăpostească: sunt oameni naturali. Din când în când, la ore fixe mai ales, ei se roagă sau cântă imnuri de slavă către Dumnezeu sau citesc în grup texte din cărţi subţiri şi vechi sau se ocupă de clopotele bisericilor, de toacă, foc, animale. Tot ce fac, însă, fac înveşmântaţi în negrul costumului lor, lăsându-se hărţuiţi de horbota culorilor dintr-o poiană înverzită. Este ca şi cum, în peisaj eminamente uman, de oraş actual adică, între atâţia şi atâţia oameni te-ai păstra tu însuţi trecând printre ei fără să te schimbi cu nimic. Mircea Eliade spunea că e mai uşor să rămâi român undeva, la margine de ţară, decât în centru, în capitală, pentru că acolo, departe, eşti numai tu cu tine însuţi, eventual cu celălalt de care te delimitezi – pe când aici, în centru, trebuie să faci faţă marilor „otrăvuri” ale civilizaţiei, ale culturii mai ales. Despre viaţa călugărească nu se poate spune acelaşi lucru, după opinia fotografică a Cristinei Nichituş Roncea, ba dimpotrivă: acolo, departe, în natură e mai greu, pentru că eşti o pată neagră în crudul ei etern, pentru că-i aminteşti că exişti ca negru şi-ţi aminteşte că există ca viaţă. E uşor să te păstrezi într-o lume urbană, fără culori, pentru că nu intri în dialog contradictoriu. E greu, foarte greu, în natură, mai ales vara, mai ales primăvara.

Şi totuşi, aceste greutăţi sunt trăite obişnuit, nu rareori în întrepătrundere cu laicii care vizitează mănăstirile –şi care, ne fiind neapărat obligaţi să se îmbrace în haine negre, au, parcă, rolul florilor din poiană, în sensul că par a le sufoca pe călugăriţe cu roşul, verdele, galbenul, albastrul straielor lor de adunătură…Iată de ce am găsit că aceasta este o idee centrală: se reverberează în totul. La baza lumii stă, după Cristina Nichituş Roncea, opoziţia dintre negru şi toate celelalte culori. O opoziţie dialectică, adică atragere şi respingere – iar pentru noi, oamenii privitori, o adevărată oglindă a sufletului nostru, pentru că toţi ne uităm, la un moment dat, privind această luptă de basm descoperită de către autoare, în ce culori suntem îmbrăcaţi, dacă avem cutare culoare în straiele noastre, dacă nu cumva suntem prea pestriţ acoperiţi de straie… Asta nu înseamnă că ne-am întreba cât de călugări suntem, sau dacă suntem întrucâtva călugări în adâncul sufletului nostru – ci pur şi simplu întrebarea necesară ar fi dacă ştim că pe lume există şi călugări, că ei sunt de neclintit din dogma lor, că ei se întreabă pentru noi ce e viaţa, ce e moartea, că ei şi numai ei pot vieţui pe pământ ca şi în ceruri.

1. Cristina Nichituş Roncea: „Precum în cer, aşa şi pe pământ”. Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească. Editura Compania.  Lansare: Libraria Sophia, joi, 19 ianuarie, ora 18.00

Sursa: Ziaristi Online

Cititi si: Toate Artele – Cel mai frumos cadou de sarbatori  si Lansare la Libraria Sophia

 

PDF Download PDF

La multi ani, revistei Familia Ortodoxa

Wednesday, January 4th, 2012

Multumiri revistei Familia Ortodoxa pentru alegerea fotografiei de coperta – din albumul “Precum in cer, asa si pe pamant – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca”

La Multi Ani, Familiei Ortodoxe!
Un editorial de Virgiliu Gheorghe despre dragoste si mantuirea Romaniei prin familie si credinta

“…Încet, încet, paginile noastre s-au deschis, ca uşile unei case, şi ne-aţi trecut pragul nu doar ca să priviţi pe tăcute, ci să ne ajutaţi să îi slujim pe ceilalţi, aducând fiecare ce avea mai bun la această masă de sărbătoare: gândurile voastre, trăirile voastre, experienţa voastră pe care ne-aţi oferit-o cu atâta dragoste. Ca în familie. Încet, încet, prin jertfa împreună pentru cititorii noştri, pentru voi, numele „Familia Ortodoxă” a ajuns, din nume, să fie o realitate. Am învăţat unii de la alţii ce este dragostea, cum e să fii sau să nu fii căldicel, i-am cunoscut pe eroii voştri de acasă, am aflat cu bucurie cum aţi ajuns la credinţă, am trăit cu sufletul la gură ultima zi din viaţă, împreună… Am privit chipurile inocente ale copiilor voştri, uneori bucuroase, alteori uimite, am sărutat mâinile de mamă care i-au crescut, am căzut pe gânduri cu privirile pierdute în lumina lină pătrunsă prin ferestre de biserici, ne-aţi dus şi pe noi în pelerinajele voastre… Vă mulţumim pentru dragoste. Acum avem un trecut comun. Suntem o familie…” (integral pe Ziaristi Online)

foto: Cristina Nichitus Roncea/ Precum-in-cer.ro

 

PDF Download PDF

 

© Cristina Nichitus Roncea photo-graphy.ro