Lansare Patericul Egyptean si Albumul Cristinei… de Precum-in-cer
Parintele Justin Parvu: Albumul Precum in cer… de Precum-in-cer
Prof Florin Constantiniu la Lansarea Albumului… de Precum-in-cer
Parintele Justin Parvu despre Albumul “Precum in cer asa si pe pamant”
“Cand ma uit la Albumul acesta… e Patericul in picioare! Pentru ca aici e si viata taranului si viata calugarului si viata intelectualului si tot acest ansambul al unitatii noastre crestin-ortodoxe. Vedeti, numai obiceiurile noastre frumoase, care sunt de Anul Nou, de Craciun – (rasfoind albumul) vezi stelarii acestia cu Steaua, vezi irozii, piesa aceasta a irozilor, frumoasa, cum fac ei acolo si reprezinta greutatea si periculozitatea lui Irod, care urmareste pruncii spre a-i ucide. Vezi aici credinciosul la Biserica, cu un ou inflorit, de Paste, il ciocneste, cu Hristos a Inviat! Vezi un grup de maici in fata bisericii, care asteapta sa vina parintele sa sune clopotul sa inceapa slujba religioasa. Cantarile care incep… Eu, cateodata, stau asa – treaz – si astept sa aud clopotul. Dar clopotul inainte de toaca. Acum mai astept sa vad daca suna si sus. Daca suna sus, sa’i Justine ca-i tarziu! Daca mai intarzi ceva, atunci e numai pana la o anumita parte a serviciului, a rugaciunii. Si, in felul acesta traiesti mereu viata aceasta a noastra crestina. Peste tot, peste tot ramane (viata crestina) – chiar si varfurile acestea, turnurile acestea ale bisericilor care se ridica in frumusetea lor, parca-s zgarie-nori… Te duci acolo, vezi o capra, vezi un ied, vezi un catel, vezi un purcel… Toate acestea parca vorbesc de Patericul Romanesc! Da! Nu mai vorbim de batranele si tinerele care au furca-n mana si grebla si intorc iarba pe-o parte si pe alta. Alta ia vitelul si vacuta, o ia de coarne si-o duce acasa, sa-i dea omului lapte, hrana cea de toate zilele. Si toate acestea colaboreaza intr-o masura oarecare ca si un Pateric.
Si asa cum va spun – o revista de maniera aceasta este un Indreptar al crestinului ortodox. Si pentru cel intelept si pentru cel mai putin intelept, este peste tot o imagine unde s-a nevoit neamul romanesc. Acuma, sigur ca aici la noi, in aspectul acesta frumos in care traim ne mai trebuie si oleaca de viata nu monahala dar macar crestineasca, macar oleaca crestineasca. Pentru ca daca nu avem aceasta viata duhovniceasca nu mai vine nimeni sa te vada ce faci, ce lucrezi, ce spui. Dar daca vede oleaca de viata crestineasca atunci il poti atrage pe om…
Si cum am spus, revista aceasta cu toate paginile frumoase care sunt prezentate aici, nu este altceva decat Biserica Vie! Si cu asta Dumnezeu sa ne binecuvanteze! Sa binecuvanteze Anul Nou inceput si sa dea Dumnezeu pace, buna intelegere si armonie intre crestinii ortodocsi, in jurul bisericii, sa facem zid puternic, sa rezistam pana la ultima picatura de sange pentru ca napaste maxime pandesc asupra noastra. Dusmani dintre cei mai salbatici asteapta sa vina peste noi. Si noi care suntem mostenitorii acestei istorii trebuie sa ne incurajam si sa primim cu dragoste si cu intelegere toate greutatile care vin peste noi. Noi nu trebuie sa ne pregatim pentru un asa sfarsit cum vorbeste lumea aceasta. Pentru noi sfarsitul este moartea sufleteasca. Daca a murit sufletul din noi suntem primii care murim. Daca a murit Dumnezeu Hristos in noi – ceea ce urmaresc si ei, sa produca lucrarea aceasta, – sa dispara din inima si mintea omului notiunea de crestin in numele lui Hristos. Crestin, de oricare sa fie, nu conteaza, dar numai Hristos sa nu fie. O credinta fara Dumnezeu! Si asta nu se poate, de aceea si noi – suntem o mana de romani, o mana de oamani care ma traim si intelegem – trebuie sa ne punem apostolatul in apararea vietii noastre de familie, de biserica si de neam. Asa cum scrie aici: Precum in cer asa si pe pamant!”
PDF 
